De ce postim?

vm354Postul nu mai este viu şi bine împlinit în lumea creştină. O mare parte din această lume a pierdut demult orice legătură vie cu amintirea istorică a postului creştin. Este ca şi cum evreii au auzit de un lucru numit cuşer şi au decis să stabilească reguli în legătură cu ce vor mânca şi ce nu vor mânca, pentru că nimeni nu ştia ce era de fapt cuşer.

Există şi alte segmente ale creştinătăţii care conţin uşoare reminiscenţe ale postului creştin tradiţional, dar în faţa unei lumi moderne, acestea au redus tradiţia la auto-sacrificiul aproape lipsit de sens.

Am citit recent (cu toate că nu pot să-mi amintesc unde) că respingerea Isihasmului a fost sursa tuturor ereziilor. În termeni mai puţin tehnici putem spune că, prin cunoaşterea lui Dumnezeu în adevăr, participând la viaţa Sa, unirea cu El, prin smerenie, rugăciune, dragoste de duşmani şi pocăinţă înainte de toate şi pentru toate, este scopul vieţii creştine. Isihasmul (grecescul Hesychia = Linişte) este numele dat tradiţiei ortodoxe de neîncetată rugăciune şi linişte interioară.

Însă acestea sunt incorect înţelese, dacă sunt separate de cunoaşterea lui Dumnezeu şi participarea la viaţa Sa, unirea cu El, prin smerenie, rugaciune, dragoste de duşmani şi pocăinţă înainte de toate şi pentru toate.

Şi această cale de cunoaştere lăuntrică a lui Dumnezeu (cu toate componentele sale) este contextul potrivit pentru post. Dacă vom posti, dar nu iertăm pe duşmanii noştri – postul nostru nu are nici un folos. Dacă vom posti şi aceasta nu ne duce la smerenie – postul nostru nu are nici un folos. Dacă postul nostru nu ne face mai conştienţi de faptul că suntem mai întâi de toate păcătoşi şi responsabili pentru toate, atunci el nu aduce nici un beneficiu. Dacă postul nostru nu ne uneşte cu viaţa lui Dumnezeu – care este blând şi umil – atunci din nou, el nu aduce nici un beneficiu.

Postul nu este dietă. Postul nu înseamnă să ţineţi un cuşer creştin. Postul înseamnă foame şi umilinţă (care creşte pe măsură ce ne îngăduim nouă să devenim slabi). Postul înseamnă frângerea inimii.

Am văzut mai mult bine împlinit în sufletele celor care au avut căderi in perioada postului decât în sufletele celor care au “postit bine”. Cârciumarii intră în Împărăţia lui Dumnezeu, înainta Fariseilor, aproape întotdeauna.

De ce postim? Poate că mai potrivită este întrebarea “de ce mâncăm?” Hristos a citat din Scriptură diavolului şi a spus: “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci prin fiecare cuvânt care purcede din gura lui Dumnezeu.” Noi mâncăm ca şi cum viaţa noastră ar depinde de aceasta, şi nu este aşa. Postim, pentru că viaţa noastră depinde de cuvântul lui Dumnezeu.

Am lucrat vreo doi ani ca preot la un azil. În acest timp, în fiecare zi, stând lângă paturile pacienţilor muribunzi – am învaţat un pic despre cum murim. Este o realitate medicală faptul că mulţi oameni devin “anorexici” înainte de moarte -adică ei refuză mâncarea. De multe ori familia şi chiar şi medicii devin îngrijoraţi şi forţează un pacient care nu va supravieţui să mănânce. Interesant este că s-a constatat că pacienţii care au devenit anorexici au suferit mai puţin decât cei care devenind anorexici au fost obligaţi să mănânce. (Nimic din toate astea nu este despre anorexia psihologică de care suferă mulţi tineri. Asta este o tragedie)

Este ca şi cum la moarte trupurile noastre au o înţelepciune de care ne-am lipsit în cea mai mare parte a vietii noastre. Trupul ştie că nu de mâncare are nevoie, ci de ceva mai profund. Sufletul caută şi este flămând de Dumnezeu cel viu. Corpul său şi durerea devin un obstacol. Şi, astfel, din mila lui Dumnezeu obstacolul este redus.

Creştinismul ca o religie – ca sistem teoretic de explicaţii cu privire la rai şi iad, răsplată şi pedeapsă, este pur şi simplu creştinismul a cărui formă adevărată a fost deformată. Ori Îl cunoaştem pe Dumnezeu cel viu, ori n-avem nimic. Ori manancăm Trupul şi bem sângele Său, ori nu avem viaţă în noi. Respingerea Isihasmului este sursa tuturor ereziilor.

De ce postim? Postim pentru ca astfel să putem trăi ca nişte oameni muribunzi- şi, în moarte ne putem naşte spre viaţa veşnică.

4 thoughts on “De ce postim?

  1. Mi-ar plăcea să ştiu câte ceva despre poza folosită în acest articol.
    E reală? De unde aţi luat-o? :) (Răspunsul e binevenit oricând.)

  2. Da eu am 10 ani si mi se pare chiar foarte usor sa tin post tin toate posturile pentru ca ma ajuta la scoala si imi da sanatate.Tin post de cand aveam 7 ani!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s