Gândurile preferate

untitled

Orice cititor al acestui blog va observa foarte repede anumite idei si cuvinte care apar în mod repetat, în scrierile mele. Unii dintre enoriaşi mei spun că am doar o predică – deci, probabil, este la fel de adevărat că am doar un articol de blog …

Dar m-am gândit la unele din cuvintele şi gândurile mele preferate şi de ce ele sunt aşa de importante pentru mine. Primul care-mi vine în minte este cuvântul „plinătate” care l-aş cupla cu cuvântul „micime” sau „goliciune”. Un alt cuplet ar fi cuvintele „a şti” şi „mister”. Un al treilea set de cuvinte sunt cele care încadrează problema existenţei faţă de non-existenţă. Toate acestea sunt cuvinte extrase din teologia Ortodoxă – astfel încât nu există nici o surpriză că le folosesc. Importanţa lor pentru mine la nivelul cel mai fundamental face ca ele să-mi revină în minte în mod repetat, la vedere (în scris sau în vorbire).

Plenitudine este un minunat cuvânt – comun şi Scripturii şi Sfinţilor Părinţi. Poate purta sensuri pe care alte cuvinte nu pot. De exemplu, eu prefer să spun că, în Ortodoxie este „plinătatea adevărului,” mai degrabă decât a spune că „Biserica ortodoxa este adevarata Biserică.” Nu este doar o chestiune de semantică – dar spune ceva despre natura adevărului, deoarece sălăşluieşte in Biserica. Biserica nu posedă adevărul ca şi cum adevărul ar fi un silogism care trebuie dezbătut sau memorat – dar adevărul este sălăşluit în ea în toată plenitudinea. Astfel, poţi trăi în plinătatea adevărului, dar nu poţi gândi  plinătatea adevărului. Ortodoxia nu este un argument.

Plenitudinea adevărului exprimă mai bine acest lucru decât „tot adevărul”, pentru că pur şi simplu sună ca şi cum am avea mai multe cuvinte sau mai bine spuse, etc. Realitatea este că plinătatea adevărului este ceva ce transcende cuvintele – toate cuvintele din lume nu ar putea-o exprima complet. Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi. El nu a devenit o carte şi a locuit printre noi – nici nu poate Scriptura sub numele de „cuvant” al lui Dumnezeu să fie folosită ca alternativă în locul lui  Hristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu suntem „oameni de carte.” În Imnul acatist al Născătoarei de Dumnezeu ne cântă: „filosofii au devenit muţi ca peştele”, înaintea nasterii minunate a Fecioarei. Într-adevăr  mare artă, Doamne! Nu există cuvinte suficiente să lăudăm minunile Tale!

Legate de plenitudine este cuvântul puţinătate sau chiar goliciune. Acesta este marele mister al mântuirii noastre – că plinătatea s-a golit pe Sine şi a devenit om. Unul dintre cele mai adanci aspecte ale iubirii lui Dumnezeu se manifestă în dorinţa de a se goli pe Sine, de a deveni mic, de dragul celor  pe care îi iubeşte. Este, într-adevăr definitoriu pentru dragoste. Acest lucru ne conduce la a înţelege că, dacă am avea plinătatea de viaţă, ar trebui să fim dispuşi să ne golim. Taina rugăciunii se află în acestă „plenitudine golită”.

Nu fără nici o legătură cu acest prim set sunt cuvintele de a cunoaste si mister. În scrierile mele (şi în predici) relaţia dintre aceste cuvinte poate fi văzută ca un efort de a menţine înţelegerea ştiinţei mai aproape de un model biblic şi patristic -, mai degrabă decât înţelegerea raţională sau logică care uneori foloseşte prea multe cuvinte. Există o modalitate de a şti care este ireductibilă la ceva care poate fi vorbit sau raţional exprimat. Doctrinele Bisericii – crezurile ei şi  definiţiile dogmatice- nu sunt declaraţii care exteriorizează adevărul, dar declaratii care stabilesc limite în jurul discursului nostru despre adevăr. Ele ne arată direcţia corectă, dar nu conţin finalul arătat. Astfel, a spune că „Hristos este Fiul Cel Unul-născut din Tatăl” este în întregime corect şi nu poate fi contrazis în învăţătura de credinţă. Cu toate acestea, Sfinţii Părinţii exprimă destul de clar faptul că modul de naştere a Fiului din Tatăl este dincolo de orice înţelegere. A spune că ceva este „dincolo de orice înţelegere” nu înseamnă că nu poate fi cunoscut dacă ne gândim că cunoştinţa ia de multe ori formă unei taine – o avem în chip inexplicabil.

Frecvent împing această înţelegere la cele mai îndepărtate limite – pentru a îndemna cititorii să vadă, că nu numai că Dumnezeu este un mister, dar tot ce a creat El este un mister. Se impune o abordare diferită a fiecărei persoane, precum şi a fiecarui copac şi a fiecarui fir de iarbă. Nu sugerez astfel de lucruri într-un efort de a refuza ştiinţa, dar într-un efort de a reduce ştiinţă la locul său potrivit. Ştiinţa nu este regina cunoştinţei, dar pur şi simplu o formă utilă de cunoaştere. Putem studia lucrurile şi le putem cunoaşte în multe feluri dar făcând acest lucru nu este acelaşi lucru ca a spune că ştim lucrurile în chiar fiinţa lor. Din nou, nu neg faptul că lucrurile pot fi cunoscute chiar în fiinţa lor – dar nu pot fi cunoscute astfel prin intermediul ştiinţei. Stiinta nu poate exprima nici înţelege cum a fost că „marea şi vânturile ascultă” vocea Fiului lui Dumnezeu.

Deasemenea scriu şi predic frecvent in jurul subiectului existenţei si non-existenţei. Aici urmăresc în mod special scrierile Sf. Atanasie cel Mare. Scrierile mele sunt o dovadă a influenţei pe care Dostoevsky-a avut asupra mea ca şi creştin-ortodox. Pentru mine, eşecul de a percepe poziţia precară a umanităţii, într-adevăr, a întregii creaţii, este eşecul de a vedea lucrurile asa cum sunt. Suntem în echilubru la marginea prăpăstiei de non-existenţă. Noi nu suntem la fel de solizi şi imuabili (şi nici lumea), dacă ne gândim. Unele din acestea gânduri sunt înrădăcinate în experienţa mea din copilarie, în care moarte subită a unor membri de familie şi prieteni, a fost mult mai frecventă decât este comună în cultura americana. La vârsta de 10 ani aveam deja ceva o „criză existenţială.” Fragilitatea existentei noastre este pur şi simplu un dat. Am slujit personal la moartea a sute de persoane (o parte din aceasta ca preot la un hospice). Că „suntem pământ şi-n pământ ne vom întoarce” este foarte real pentru mine.

Poate că din acest motiv am găsit scrierile Sfântului Atanasie despre mântuire în Întruparea Cuvântului atât de diferite. El descrie mântuirea noastră în termenul de a fi altoiţi în Hristos şi primind un fel de viaţă care nu este a noastră, prin natură. Prin natura suntem doar creaturi – a căror existenţă este adusă din nefiinţă. Fără Darul lui Dumnezeu, am cădea înapoi în natura noastră, în non-existenta şi nimicnicie. Dar, prin darul lui Dumnezeu suntem susţinuţi în viaţă şi suntem invitaţi în propria Lui viaţă. În acest sens, cea mai adâncă chestiune din inima mea nu a fost niciodată despre „Cum pot să ajung la cer?” ci  „cum pot să nu încetez să nu mai fiu?” Răspunsul în Hristos este un dar mult mai mare decât simpla existenţă – o viata dincolo de orice închipuire.

Eu rămân perplex că această întrebare nu este la fel de universală cum aş fi crezut.

Există, fără îndoială alte cuvinte printre favoritele mele. Aţi putea fi mult prea familiar cu ei. Mă gândesc totuşi, că bucuria cititorilor acestor scrieri este o indicaţie a faptului că unele dintre aceste cuvinte sunt la fel de utile pentru alţii cum îmi sunt şi mie. Pot să scriu numai despre ceea ce ştiu – sau pot scrie doar responsabil cu privire la ceea ce stiu. Orice efort făcut altfel s-a dovedit a fi un dezastru.

Pe măsură ce ne intrăm în noul an, vă cer rugăciunile pentru mila continuă a lui Dumnezeu. Mă simt binecuvântat de comentariile şi întrebările cititorilor. În curând va fi publicată o versiune în limba română a blogului „Slavă lui Dumnezeu pentru Toate”, un proiect realizat de un grup de teologi din Bucureşti. Nu am fost niciodată mai onorat. Există şi alţi traducători generoşi – atât în limba română, rusă, franceză, sârbă, macedoneană, şi altele. Flag counterul meu spune că acest muncă a fost citită în peste 140 de ţări (inclusiv două vizualizări de la Vatican!). Avem toţi o viaţă comună – o foame de plenitudinea cunoştinţei lui Hristos Iisus, care ne-a duce pe noi în adâncimile adevăratei existenţe.  Slavă lui Dumnezeu!

 

3 thoughts on “Gândurile preferate

  1. Multumim mult. Parintele Stephen scrie foarte frumos si de aceea ne-am gandit ca scrierile lui vor fi foarte de folos.

  2. Pingback: Pr. Stephen Freeman, în traducere imaginară de pr. drd. Dorin Picioruș « Însemnări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s