Mânia lui Dumnezeu

untitled7

Ce ne vom face de mânia lui Dumnezeu?

Avem acest citat din Evanghelia Sfântului Luca:

Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?  Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.   (Luca 9:51-55).

În acest pasaj, este respinsă pogorârea focului din cer, aşa cum a făcut Ilie, pentru ca aparţinem „unui alt duh.”

Iubitorii mâniei din Noul Testament ne-ar arăta imediat pasajul din Faptele Apostolilor privind Anania şi Safira:

Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?  Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea. (Fapte 5:1-11)

Ca să fim exacţi, trebuie menţionat faptul că nu ni se spune nicăieri că Anania şi Safira au murit ca urmare a mâniei lui Dumnezeu. Ni se spune că au căzut jos morţi. Acest lucru nu este lipsit de importanţă.

Desigur, Noul Testament face referire la mânia lui Dumnezeu. Există într-adevăr 45 de versete, care fac referire la această mânie. Nu este de mirare că interpreţii Noului Testament ar vrea să accentueze un anumit punct de vedere, deşi sunt nişte versete aşa de bun simţe [simple]. Desigur, multe din aceste versete se referă la propria noastră mânie şi ne spune să o alungăm de la noi.

Dar am citit un pasaj tipic despre mânia lui Dumnezeu:

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării (Coloseni 3:5-6) .

O întrebare normală ar fi: Cumva Duhul „a cărui suntem” s-a schimbat între capitolul 9 de la Luca şi capitolul 3 de la Coloseni? Sau aici e ceva mai profund?

Raportat la asta, voi da un răspuns ortodox. În primul rând, Hristos Însuşi este revelaţia finală a lui Dumnezeu şi această revelare nu este corectată de nici un text din Vechiul Testament (pentru „că acestea mărturisesc despre mine”), de nici o epistolă, pentru că Hristos aşa cum e în Evanghelii este revelaţie definitivă chiar şi pentru interpretarea Epistolelor. Desigur textul citat de mine din Luca capitolul 9 este adesea combătut zicându-se: „Dar cum rămâne cu schimbătorii de bani din templu?” La care nu pot spune decât că „i-a dat afară cu un bici”, care nu este acelaşi lucru cu a spune că Hristos i-a bătut, sau a chemat foc din cer pentru a-i arde.

Din diferite motive, unele persoane vor să facă legătura dintre iconomia mântuirii şi mânia lui Dumnezeu. Dacă nu te vei pocăi, atunci Dumnezeu va face, asta şi asta… Întotdeauna am considerat acestă părere având un caracter constrângător, şi contrară cu iubirea lui Dumnezeu. Am auzit feluri întortocheate în care este interpretată această mânie, ca fiind „calea iubirii”, dar eu nu le cred.

O înţelegere comună în Tradiţia Ortodoxă este ca mânia lui Dumnezeu e un termen teologic, care nu-L descrie pe Însuşi Dumnezeu, ci o stare de a fi în care te opui lui Dumnezeu. Astfel, lucrăriea lui Kalomiros, Râul de Foc, face ample trimiteri către Sfinţii Părinţi referitor la această problemă. Am putea înţelege chiar că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este ca focul mâniei.

Dar este important să spunem, în credinţa noastră în Dumnezeul Cel ce Este, faptul că e un Dumnezeu iubitor, care nu vrea că nimeni să se piardă. El nu este împotriva noastră, ci pentru noi. Acest lucru este de o mare importanţă pentru o propovăduire corectă a Evangheliei. Cei care insista asupra manifestării mâniei Lui ca o ameninţare, în mod inevitabil, îi crează un portret greşit lui Dumnezeu şi folosesc un antropormorfism [se raportează la oameni] ca substitut pentru Evanghelia lui Iisus Hristos.

Teoriile complicate de ispăşire care implică îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu nu sunt vrednice de Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. N-aş putea-o spune mai sincer decât atât. Cei care persistă în astfel de idei teologice nu ştiu „a cărui Duh sunt” Nu este bine să se propovăduiască o înţelegere biblică [un sistem biblic]  deasupra bunului simţ pe care ni-l transmite Evanghelia. Indiferent de lanţul de versete şi explicaţii raţionale – nu-L putem înfăţişa pe Dumnezeu decât după cum S-a arătat pe Sine pentru noi în Isus Hristos. Făcând aşa punem Biblia mai presus decât pe Hristos.

Este foarte dificil, în cultura noastră, unde Dumnezeul cel mânios a fost o parte aşa de importantă din istorisirea evangheliei, să ne întoarce spatele de la astfel de portrete – dar totuşi este necesar – atât pentru credincioşia în Sfinta Scriptură, în Sfinţii Părinţi, precum şi pentru revelarea lui Dumnezeu în Hristos.

Recomand lucrarea Râul de Foc, pentru că a adunat în acelaşi loc sursele patristice referitoarea la mânia lui Dumnezeu. Deasemenea îi implor şi pe ceilalţi creştini să elimine imaginea unui Dumnezeu furios. Nu ştiu despre ce Dumnezeu vorbesc. Iertaţi-mă.

One thought on “Mânia lui Dumnezeu

  1. Parinte, din ceea ce spuneti dumneavoastra reiese ca Dumnezeu nu are manie aprinsa fata de pacatos, si ca pacatele noastre nu sunt asa de rele incat nu scot in evidenta aceasta caracteristica alui DUMNEZEU.
    Daca am inteles gresit va rog sa ma corectati, insa mi-as dori sa imi dati si mie o explicatie referitor la cateva versete pe care le-am citit in Biblie (ortodoxa)
    Rom.1:18 Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar.

    Iez,8:22. Cum se topeste argintul in cuptor, asa va veti topi si voi in mijlocul cetatii, si veti sti ca Eu, Domnul, am varsat asupra voastra urgia Mea”.

    Ies.15:7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mania Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie.

    Ps.21:9. Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale; Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.

    Iez:20-21. Dupa cum se pune in cuptor la un loc argint si arama si fier si cositor si plumb, ca sa aprinda asupra lor foc si sa le topeasca,
    21. Va voi aduna si voi aprinde asupra voastra focul maniei Mele si va voi topi in mijlocul cetatii.

    Rom.2:5-8. Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
    6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:
    7. Viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune,
    8. Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie.

    Ps.90:11-121. Cine cunoaste puterea urgiei Tale si cine masoara mania Ta, dupa temerea de Tine?
    12. Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune.

    Apoc.6:16-17. Strigand muntilor si stancilor: Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului;
    17. Ca a venit ziua cea mare a maniei lor, si cine are putere ca sa stea pe loc?
    Este s-au nu este ,,MANIA LUI DUMNEZEU” un mod in care un Dumnezeu Sfant raspunde si trebuie sa raspunda la rautatea oamenilor?
    Nu cumva noi oameni subestimam gradul nelegiuirii si vinei noastre?
    Astept raspunsul dumneavoastra, este important pentru mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s