Înţelegerea mâniei

solitudevalaamMânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1:20).

Am citit ocazional discuţii sau am auzit conversaţii în care se vorbea de o „mânie dreaptă”. Voi spune fără să-mi fie teamă că voi fi contrazis că n-am văzut nici măcăr odată un caz de „revoltă dreaptă.” Aşa cum nu am întâlnit un om care să fie curat la inimă, aşa nu am întâlnit un om care să fie curat în mânie.

Am simţit supărarea şi multe altele. Preoţii nu sunt străini mâniei, nici între ei nici cu cei din jur. Aşa cum zicea Sfântul Iacob, nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. În cuvinte mai simple şi mai directe, n-am văzut niciodată ca mânia să-i facă cuiva vreun bine.

Astfel, dacă n-ai avut experienţa unei mânii drepte – cum ai putea-o recunoaşte  dacă ai vedea-o?  E clar că n-o s-o vezi. De asta discuţia despre „mânia” sau „urgia” lui Dumnezeu devine aşa de academică. Avem cuvintele sfinţilor părinţi care ne îndreaptă inimile către iubirea lui Dumnezeu, Sfântul Isaac  Sirul zicea odată: „Nu ştim nimic despre dreptatea lui Dumnezeu, ci doar despre mila Lui.” Şi totuşi există unii destul de curajoşi să teoretizeze justiţia dumnezeiască prin care Dumnezeu ar fi limitat de nevoie. Acestea sunt teorii şi ipoteze, nu învăţături dumnezeieşti. Acesta este raţionalismul orb a celor care au scos afară Scriptura din Biserică şi mărturia vie a sfinţilor care sălăşluiesc în lumină.

Din perspectiva ortodoxă, unele lucruri sunt foarte simple. Sfântul Siluan din Muntele Athos zicea: „Dacă nu-ţi iubeşti vrăjmaşii nu-L cunoşti pe Dumnezeu.”

E deasemenea posibil să concluzionăm că dacă nu-L cunoaşti pe Dumnezeu, nu ştii nimic despre mânia Lui, despre urgia Lui, despre bunătatea Lui, despre puterea Lui, etc. Dar sunt destui care „stiu” scripturile. Dar nu ştiu calea către mântuire pe care au călcat sfinţii dealungul secolelor.

Din afara lumii ortodoxe asemenea afirmaţii  ar putea părea erezii (pentru că nu se-ncadrează în anumite reţete ale  eterodocşilor). Oricum, nu  reţetele ne mântuiesc ci Harul lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi schimbându-ne din slavă în slavă în chipul Fiului Său drag. Dovada acelei slave se va manifesta în inimă şi se va manifesta ca dragoste. „Cine nu iubeşte, nu-L cunoaşste pe Dumnezeu.”

Uneori trebuie să spun aceste lucruri. Fără argumente. Iertaţi-mă dacă jignesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s