Tărâmul straniu al cunoaşterii liturgice

untitledÎn cea mai mare parte din viaţa mea de adult am fost implicat în viaţa creştină liturgică. Într-o primă fază am avut această experienţă ca anglican – o experienţă liturgică care este atât occidentală cât şi reformată. Am fost implicat în viaţa liturgică a Creştinismului Ortodox pe un nivel sau pe altul, în ultimii aproape 16 ani – şi ca preot ortodox, din 1999. Cele două experienţe sunt greu de comparat.

Este ceva „linear” în ceea ce priveşte liturghiile reformate din Vest ( şi prin „reformat” nu mă refer la „Reformat” ci la „reconceput după 1500 şi unele după 1960). Caracterul linear al acestor liturghii constă în simplul fapt că ele au tendinţa să facă doar un sigur lucru într-un anumit moment, şi într-un fel în care acţiunile sunt simplificate şi uşor de înţeles. Spre deosebire de acestea, liturghiile ortodoxe sunt deseori implicate în mai multe acţiuni deodată şi deseori aduc împreună varietăţi de imagini şi evenimente într-o singură slujbă.

Principiile care au condus reforma de-a lungul secolelor, şi mai ales în secolul XX, au fost adeseori destul de raţionale şi chiar s-au ajutat de sloganuri. Formarea mea ca şi anglican a redus toată mişcarea rituală a preotului la lucruri care puteau fi văzute şi uşor interpretate de comunitatea credincioşilor. Acţiunile căpătau sens numai atunci când ele amplificau însemnătatea cuvintelor care le însoţeau şi aveau sens numai în mintea publicului. Nici o acţiune nu avea importaţă în sine (astfel ritualul a devenit pantomimă).

În ciuda eforturilor unora de a reforma moştenirea bizantină a ortodoxiei, aceasta rămâne în mare parte imună la principiile de raţionalizare şi de pantomimă ale liturghiilor occidentale. Acţiunile se petrec deseori ascunse de privirile credincioşilor (chiar dincolo de uşile închise). Aceste acţiuni pot avea sens pentru că ceva chiar se presupune că se petrece. Există, de asemenea, un aspect non-linear foarte larg în liturghiile răsăritene. Deşi textele liturgice sunt scrise neapărat în mod linear (cu excepţia cazului în care aţi văzut vreodată vechile traduceri ale lui Hapgood) ceea ce se descrie este o slujbă în care multe lucruri se pot întâmpla deodată. Este firesc pentru cor, diacon şi preot să se mişte simultan cu slujba – (ceea ce înseamnă că dacă nu eşti familiarizat cu slujba – o carte poate crea mai multă confuzie decât să fie de ajutor).

Pe lângă non-linearitatea textului slujbei, mai este şi lipsa de simplificare a actului liturgic propriu-zis. Unul dintre principiile de simplificare ale Occidentului a fost eliminarea ansamblului de celebrări liturgice (se celebrează un singur lucru pe zi). Astfel, se întâmplă frecvent ca sărbătorile să nu mai fie celebrate duminica pentru a se menţine atenţia asupra învierii (Dumninica tuturor Sfinţilor şi cele asemenea ei fiind excepţii). Conform Tipicului ortodox (cartea care conţine îndrumări şi raţionamente ale practicii liturgice) cea mai mare celebrare liturgică posibilă este atunci când Paştele şi sărbătoarea Bunei Vestiri sunt în aceeaşi zi. Când aceasta se întâmplă, Buna Vestire nu este mutată mai devreme sau mai târziu ci este sărbătorită chiar odată cu şi în timpul Paştelui (regulile pentru aceasta fiind destul de complicate). Această coincidenţă are loc numai în calendarul vechi, din moment ce noul calendar amestecă data Paştelui din calendarul vechi cu data fixă a calendarului gregorian.

Ideea de a sărbători Buna Vestire şi Paştele în acelaşi timp este total străină utilizării liturgice occidentale. Ceea ce devine imposibil sub un regim de simplitate liturgică este dialogul în care Buna Vestire şi Paştele vorbesc în acelaşi timp. Acest caracter „polifonic” al liturghiilor răsăritene este destul de obişnuit. Fiecare zi a săptămânii este dedicată cuiva în mod special (lunea este dedicată Îngerilor, marţea este a Sfântului Ioan Înaintemergătorul, Miercurea este dedicată trădării lui Hristos, joia este a Sfinţilor Apostoli şi a Sfântului Nicolae, vinerea e dedicată răstignirii, sâmbăta e a Născătoarei de Dumnezeu şi a Celui mort, iar duminica este a Învierii). De asemenea, fiecare zi are sfinţii săi (sunt foarte mulţi în fiecare zi). O zi poate fi, de asemenea, şi o sărbătoare anume. Nu este ceva neobişnuit ca în timpul slujbelor pentru o anumită zi (care ar include Vecernia, Utrenia şi Sfânta Liturghie) să se atingă, mai degrabă, toate aceste aspecte liturgice, decât să se simplifice totul la un singur punct.

Rezultatul (special după o perioadă de ani) este bogăţia experienţei în care fiecare lucru din credinţă este adus în contact cu totul în credinţă. Este o plinătate exprimată în această experienţă care nu poate fi dublată în alt fel. Acest mod de a liturghisi se reflectă în rezistenţa ortodoxă în faţa separării şi codificării ca mijloc de cunoaştere. Timp de un mileniu, în Vest, a existat obiceiul de a demonta lucrurile în parţi componente şi de a căuta înţelegerea întregului prin înţelegerea părţilor acestuia. Rezultatul este deseori o sărăcire a credinţei şi a experienţei credincioşilor.

Este mai greu să cunoşti ceva în mod deplin experimentând acest ceva în contextul totului decât prin izolarea lui. Se cere o perioadă mai mare de timp şi deseori cunoaşterea care rezultă nu poate fi exprimată uşor. Dacă astfel de cunoaştere ar putea fi exprimată în simplitate atunci probabil că ar fi – dar nu se poate. Credinţa creştină, în plinătatea ei, este defavorabilă reducţionismului.

Cunoaşterea dată nouă de la Dumnezeu, care este negrăit, este aşa pentru că e prea mare pentru a fi cuprinsă în cuvinte. Liturghiile, care sunt mai puţin, sunt chiar aşa – mai puţin.

Liturghia este mijlocul primar, dat nouă în biserică, de întâlnire cu Dumnezeu. De ce ar trebui ca un asftel de lucru să fie rezonabil şi simplu şi uşor de înţeles?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s