Veşmântul de nuntă

Casa mea era încărcată de bucurie, emoţie şi nerăbdare în timp ce familia mea face pregătirile pentru căsătoria fiicei noastre celei mai mici, care va avea loc duminica asta. Inevitabil sunt foarte multe detalii ― mulţumesc lui Dumnezeu pentru soţia mea şi prietenii noştri―sunt pierdut numai când mă gândesc la tot ce implică organizarea unei căsătorii.

Îmi amintesc de pericopa evanghelică despre nunta fiului de împărat (Matei 22, 1-14), unde fiecare se scuză şi invitaţia ajunge să se răspândească într-o manieră extremă şi, de asemenea surprinzător. Îmi amintesc şi sfârşitul ciudat când un străin ajunge la nuntă şi este „aruncat în întunericul cel mai din afară” pentru că a venit fără „haină de nuntă”.

Sunt câteva aspecte culturale care trebuie lămurite înainte ca parabola în sine să fie înţeleasă. Familia mirelui a oferit „hainele de nuntă” pentru invitaţi şi totuşi, întârziatul a refuzat darul Împăratului şi s-a prezentat acolo, respingând cu dispreţ ospitalitatea gazdei.

„Haina noastră de nuntă”, ca şi creştini nu e altceva decât „harul lui Hristos” pe care îl primim la Botez şi pe care îl reînnoim încontinuu prin pocăinţă. A ajunge la ospăţul Domnului fără un veşmânt adecvat înseamnă a veni, respingând cu dispreţ harul şi iertarea, dăruite de prea-bunul Dumnezeu; ca şi cum ai merge considerând că meritele tale sunt suficiente.

Tema nunţii fiului de împărat şi a „hainei de nuntă” este amintită frecvent preoţilor ortodocşi, în timp ce îşi iau veşmintele pentru Sfânta Liturghie, întâi binecuvintează acea robă albă, denumită stihar, zicând: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.

Pentru Dumnezeiasca Liturghie, Sfânta Euharistie, nu e altceva decât ospăţul din Împărăţie. Este ospăţul de nuntă pentru Mielul Domnului; ospăţul Împărăţiei lui Dumnezeu―împărtăşirea noastră cu înseşi Trupul şi Sângele Domnului.

Pentru a fi cât de cât prezent într-o casă în care se fac pregătirile pentru căsătoria unei fiice, trebuie să ai un puternic sentiment de pregătire implicat în acest eveniment major din viaţa unui om. Detaliile mă depăşesc (aşa cum depăşesc probabil pe toată lumea). Comedia „Father of the bride (Tatăl miresei)” pare foarte apropiată de situaţia noastră, deşi nu dă niciun pic de uşurare situaţiei.

De multe ori nu se ţine cont că nunta este o Taină a Bisericii. Cultura noastră, în situaţii de afiliaţii religioase relative (ca de exemplu în multele „capele de nuntă”) înlocuiesc rapid sacralitatea slujbei cu romanticul. Acest romantic este doar o faţadă pe care să se construiască o viaţă de sacrificii de sine, reciproc.

În Biserica Ortodoxă, un număr de canoane rânduiesc Taina Cununiei: căsătoria trebuie să aibă loc într-o biserică-nu în aer liber, sau într-un loc amenajat, aparent romantic. Trebuie să aibă loc în biserică, deoarece este o Sf. Taină―un mijloc prin care Dumnezeu se pogoară în mijlocul nostru şi ne facem părtaşi la marea Lui milostivire. Cuplului i se cere de asemenea ca înainte de cununie să stea de vorbă cu un preot şi să se spovedească, ca pregătire pentru primirea acestei Taine. Unii susţin că acestea adaugă sobrietate momentului, îndreptând atenţia la Dumnezeu şi o depărtându-o de la deşertăciunile acestei lumi.

Acest week-end va fi a patra oară când oficiez o slujbă de cununie pentru unul din copiii mei (nu acelaşi desigur). De fiecare dată am fost binecuvântat deoarece tânărul cuplul din faţa mea era îmbrăcat cu veşmântul de nuntă al lui Hristos. În slujba de cununie din Biserica Ortodoxă se spune şi că „rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor fiilor lor”, ceea ce ne-a reamintit, soţiei mele şi mie, că nu ne-am îndeplinit încă misiunea de părinţi―copiii noştri doar au schimbat ritmul, într-unul mult mai solicitant.

Se bucură duhul în mine pentru fiica mea şi logodnicul ei şi vă rugam să vă alăturaţi familiei noastre în rugăciunile pentru ea şi soţul ei.

„Doamne, adu-Ţi aminte de robii tăi, Clare Anne şi Andrew, care încep noul lor drum în viaţă. Fie ca viaţa lor împreună să fie o icoană a lui Hristos şi a Bisericii Lui. Facă bunul Dumnezeu să ne împărtăşim toţi împreună de ospăţul Împărăţiei.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s