Beneficiile ignoranţei

donkey

Conversaţiile recente pe care le-am avut în secţiunile de comentarii au fost despre rolul raţiunii în viaţa ortodoxă. Recunosc cu uşurinţă că nimeni nu traieşte fără a-şi utiliza întrucâtva raţiunea – dar susţin că cea mai mare parte din ceea ce reprezintă viaţa noastră în Hristos nu este raţiune. Credinţa chiar trebuie să se confrunte cu atacuri şi provocări pe multe arene – şi totuşi succesul nu va fi stabilt prin superioritatea argumentelor ci prin credinţa în Hristos.

Argumentele nu aduc de cele mai multe ori roade în schimburile “raţionale” deoarece forma raţiunii ortodoxe diferă adesea de forma pe care o ia raţiunea în multe locuri. Alisdair MacIntyre a stabilit, după părerea mea, caracterul incomensurabil (de nemăsurat) al raţionalităţilor culturii noastre. Ortodoxia vorbeşte ea însăşi mult mai adecvat atunci când vorbesc “profeţii lui Dumnezeu” (1 Petru 4:11). Această dificilă analiză cere ca adâncimea să vorbească adâncimii. Este o disciplină foarte dificilă, dar îl salvează atât pe vorbitor cât şi pe ascultător, în timp ce argumentul îi poate distruge pe amândoi. Acest articol este o retipărire, cu mici modificări, a unei teme pe care am adoptat-o de nenumărate ori.

Desigur, trebuie să încep acest post cu recunoaşterea faptului că eu sunt un om ignorant.

Lăsând aceasta deoparte, vreau să petrec doar câteva momente vorbind despre beneficiile ignoranţei. In noiembrie (anul trecut) am avut bucuria de a conversa cu părintele Thomas Hopko în timp ce aşteptam în linie să-l salutăm pe noul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din America. Părintele Thomas este profesorul, ieşit la pensie, de Teologie dogmatică de la St.Vladimir al Seminarului Teologic Ortodox din Crestwood, NY. El a format o generaţie de preoti.

Conversaţia noastră s-a transformat în scris. Comentariul meu a rezultat din reflecţia mea asupra experientei de a scrie acest blog. Am observat că, cu cât scriu mai mult, cu atât mai puţin pare că ştiu. O parte din această observaţie se datorează faptului că încerc să-mi restrâng scrierile numai la acele subiecte despre care am ceva cunoştinţe (experienţă). Răspunsul lui a venit imediat, cu un zâmbet: „Într-o zi nu vei mai şti nimic şi atunci vei fi sfânt!”

Vorbele nu au fost în întregime spuse în glumă. Există multe forme de cunoaştere – sau mai multe feluri de a şti pe care limba noastră limitată le descrie drept „cunoştinţe”. Pentru creştini cele mai periculoase forme de cunoaştere sunt cele pe care le dobândim pur şi simplu prin lectură şi studiu. Este în mare parte doar informaţie. Desigur, dacă ai suficiente informaţii poţi avea iluzia cunoaşterii reale.

Ştiu o mulţime de numere, dar nu sunt un matematician. Am întâlnit matematicieni. Ciudat este că cea mai mare parte din ceea ce ei ştiu nu este despre numere.

Nu există nici un mare păcat în ignoranţă – sau, cel puţin, există mult mai puţin păcat în ignoranţă decât în cunoaştere. Simplul adevăr este că nu vom şti nimic de valoare, până când nu vom şti, mai întâi, că nu ştim. În lumea competitivă a crestinismului american, acest lucru este greu. Nu este greu pentru oamenii ignoranţi să argumenteze – dar este foarte greu să susţii ceva şi în acelaşi timp să recunoşti că eşti ignorant.
Acest om ignorant a petrecut mulţi ani dobândind „cunoaştere” (numită aşa în mod fals). Cunoşterea care este uşor disponibilă nu este deloc acelaşi lucru ca şi cunoasterea lui Dumnezeu – singura care valoreaza (deşi fiecare formă adevărată de cunoaştere rezultă din această singură cunoaştere). Undeva în cursul vieţii mele, am ajuns intr-un moment de epuizare spirituală – am vrut atît de mult să-L cunosc pe Dumnezeu, încât nu mai voiam să cunosc altceva in locul Lui. Aşa ca am devenit un om ignorant.

Azi ştiu foarte puţine lucruri. Şi cu toate că scriu aproape în fiecare zi – dacă vă uitaţi în urmă şi citiţi ceea ce am scris veţi vedea că ştiu foarte puţin. Spun aceleaşi lucruri la întrebări diferite, pentru că acestea sunt răspunsurile pe care le ştiu.

Astfel, atunci când am scris recent ca nu am vazut niciodată un caz de furie dreaptă – n-am vrut să spun nu a existat vrodată aşa ceva, numai că eu nu am văzut în 55 de ani de viaţă. Am văzut mânia care părea bine justificată (mânia unui soţ asupra uciderii fară milă a soţiei sale). Dar am văzut aceeaşi mânie cum ucide pe omul care o poartă.

M-am nascut intr-o lume mânioasă. „Jim Crow” de Sud a fost plin de furie. Albii s-au suparat pe negri şi negrii s-au suparat pe albi. Am fost suparaţi pe comunism. Am fost supăraţi pe războiului civil. Am fost suparaţi pe sărăcie (în special pe a noastră). Alţii s-au mâniat pe cei care s-au supărat şi pe nedreptatea întregului sistem.

Imi amintesc de Abbot, un prieten acum decedat, care a spus că după războiul din Vietnam mulţi tineri au venit la mănăstire – „Au fost atât de supăraţi pe pace.” a observat el.

Am servit ca preot anglican în timp ce Biserica episcopala a renunţat la doctrina sa tradiţională în mod inexorabil. Am fost consumat de furie. Mânia mea nu a salvat Biserica aceea şi mie mi-a făcut (la fel şi altora) mult rău.

Nu doar furia funcţionează în acest fel. Orice patimă ar putea fi luată în calcul. Un om ignorant este mereu pe punctul de a pierde luptele cu patimile. Prin urmare, este foarte important pentru un om ignorant să fie conştient de ignoranţa sa. Poate un astfel de om ignorant să discute teologie? Nu cu vreun beneficiu.

Marea veste bună este că Hristos a venit pentru a-i salva pe oamenii ignoranţi. Suntem mai uşor de mântuit dacă ne recunoaştem deschis ignoranţa. Opiniile noastre sunt de o mare greutate. Ştiu foarte puţin despre Dumnezeu. Ştiu că El este bun – dincolo de orice înţelegere. Ştiu că El iubeşte în măsura insondabilă a bunului Dumnezeu, care intră în iad pentru a ne scoate pe noi afară.

Am fost în mai multe versiuni ale iadului şi am fost salvat de numeroase ori. Oamenii ignoranţi ajung mereu singuri în locuri stupide şi întunecate.

Că Dumnezeu este bun, că El ne iubeşte fără măsură, că El ar merge până-n pânzele albe ca să ne salveze- cunosc un pic aceste lucruri, deşi chiar şi faţă de acestea sunt de cele mai multe ori ignorant. Dar eu nu voi obosi vorbind despre această veste bună. Oamenii ignoranţi de pretutindeni se pot bucura să audă asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s