Evadare din raţional

Francis Schaeffer, teologul protestant evanghelic, a scris o carte cu titlul „Evadare din raţional”. El a susţinut ca modernitatea poate găsi un teren solid doar într-o lume bazată pe infailibilitatea Scripturii. Acest articol nu implică munca lui Schaeffer. În schimb, sugerează ca „rationalul”, cum este  în mod general înţeles, este o denaturare a utilizării adecvate, din punct de vedere creştin,  a acestui cuvânt.

Raţionalul a jucat un rol de „du-te, vino” în teologia creştină. Utilizarea cuvântului Logos de către Sf. Ioan (care poate fi tradus ca „Raţiune”) ca termen pentru a doua Persoană a Sfintei Treimi (Ioan 1:1), a dat naştere conexiunilor rapide despre raţionalitatea sau logica universului. Aceste conexiuni dintre Cuvânt şi Raţiune, au fost utilizate atât pentru a vorbi despre caracterul raţional al universului ca evidenţă a adevărului existenţei Lui Dumnezeu, cât şi ca bază  pentru aşa-numita „teologie naturală”: dacă toate lucrurile sunt create prin Dumnezeu Cuvântul (Logos), atunci ar părea posibil să lucrezi plecând de la „tot ceea ce este creat” către o cunoaştere teologică totală a lumii.

În mâinile maieştrilor Iluminismului şi ale „succesorilor săi iluminaţi” , Raţionea a devenit arbitrul adevărului total. Pentru unii, acestă Raţiune a menţinut o legătură cu Hristos Cuvăntul. Pentru alţii, Hristos Cuvântul a părut prea iraţional, şi raţionalul a devenit singura şi independenta bază pentru a înţelege toate lucrurile.

Sugestia mea în această postare este că creştini au fost mult timp induşi în eroare de către terminologia Cuvântul/logos şi au întors ecuaţia cu susul în jos, ajungănd tocmai la concluziile greşite.  Mă aventurez pe marginea gândirii ortodoxe spunând acestea, dar sper că nu voi depăşi graniţele şi nu voi vorbi contrar Tradiţiei.

Sf. Ioan ne învaţă” La început era Cuvântul (Logos), şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Cuvântul Dumnezeu era. Toate lucrurile au fost făcute prin El (Cuvânt); şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. (Ioan 1:3)

Este important să menţionăm că Logosul despre care vorbeşte Sf. Ioan, nu este un principiu abstract. El este a doua persoană a Sfintei Treimi – Dumnezeu care se întrupează – Dumnezeu/Omul, Iisus Hristos. Este o problemă a credinţei creştine ca tot ceea ce există să aibă o logică unică – dar nu este acelaşi lucru cu a spune ca tot ceea ce există are o existenţă bazată pe un motiv. Ar fi mai precis şi revelator a spune că tot ceea ce există are o bază creştină. Tot ceea ce există repetă ca un ecou existenţa Lui Hristos şi tânjeşte să se alăture cântecului laudei Sale.

Acest limbaj sună ca „simplă poezie” pentru  urechile moderne, dar cei care ascultă glasul Sfinţilor Părinţi aud mult mai mult. Martorul există pentru a cunoaşte realitatea creaţiei– ori „realitatea adevărată” a creaţiei cunoscută înăuntrul experienţei Bisericii. Nu toţi care văd sunt capabili să vadă tot ceea ce este. Dar cei ce văd, sunt datori să depună mărturie asupra Cuvântului lucrurilor create – care reflectă, nu structura lor „raţională”, ci structura lor  înăuntrul luminii Lui Hristos.

Printr-o asemenea cunoaştere, miracolul calmării mării Galileii nu pare a fi ciudat, nici multiplicarea pâinilor. Multe dintre minunile vieţii sfinte care îi buimăcesc atăt pe savanţi cât şi pe laici, îi umple de bucurie şi har pe cei binecuvântaţi, fără a le lăsa în inimă vreo urmă de neînţelegere sau confuzie.
Taina acestor minuni este potrivită cu raţiunile lumii şi  cu Hristos-Cuvântul, fără a avea vreo legătură cu caracterul abstract al cuvântului raţiune.

Să spui că toate lucrurile au un caracter „creştin” sau „raţional” explică cum Hristos va „ uni într-Unul toate lucrurile”( Efeseni 1:10). Aceasta ne oferă o bază în Hristos pentru înţelegerea tuturor lucrurilor, dar nu stabileşte un „raţionament” (sau logos) independent de Hristos. Cei care vorbesc de utilizarea „raţinunii” în interpretarea Scripturii, ca şi cum studiul Scripturii ar fi o ştiinţă, nu înţeleg natura Cuvântului (şi astfel, al adevaratului raţionament).

Poate să fie adevărat că există o umbră a adevăratului Cuvânt ce trebuie descoperită în noţiunea modernă a Raţionalului – dar o asemnea umbră nu poate fi interpretată fară a face referire la Cuvântul Însuşi, şi nici raţionalul nu poate fi înţeles ca o realitate naturală care rezistă de una singură.

Toate lucrurile au cauza lor şi fiinţa lor de la Hristos. Fără ajutorul Lui, nu cunoştem nimic. Când creştinismul vorbeşte despre oameni că ar fi creaturi raţionale, nu facem o remarcă cu privire la utilizarea inteligenţei si logicii propii. Un om care este handicapat din punct de vedere mental, chiar şi în gradul cel mai extrem, este  încă raţional în sensul folosirii cuvântului în Tradiţia creştină. Un asemena om este creat după chipul Cuvântului, într-o manieră care este unică pentru umanitate.

Raţionalitatea universului, în utilizarea creştină, ar trebui să fie o referire a legăturii dintre Cuvânt şi univers, şi nu o elevaţie a unui concept independent al raţionalităţii. Universul este într-adevăr raţional, dar trebuie să cunoşti Cuvântul pentru a putea conştientiza acest lucru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s