Sfârşitul istoriei

În dimineaţa acestei ultime vineri am ajuns să îl vizitez pe tatăl meu, invalid, tocmai la timp cât să aflu că adormise intru Domnul cu 5 minute înainte. Astăzi (luni) l-am întins spre veşnică odihnă lângă mama mea, în cadrul unei înmormântări ortodoxe – o sursă de speranţei şi realitate. Trecerea sa la cele veşnice a fost un eveniment de genul “Sfârşitului Lumii” pentru mine – sfârşitul copilăriei şi a miturilor pe care le voi fi hrănit în spiritul meu. Moartea este mereu un “Sfârşit al Lumii” pentru cei care sunt cei mai pasibili să fie afectaţi de ea. Moartea tatălui meu este moartea mea, cât şi a fraţilor şi copiilor mei.

Este şi o ocazie pentru a rescrie istoria. Trecerea sa la cele veşnice a dat o definiţie  vieţii sale, şi, mai mult decât orice, viaţa lui este acum definită de Hristos, fiindcă nici o grijă lumească nu poate trece dincolo de mormânt. Păcatele sunt iertate. Cuvintele vorbite sunt acum nevorbite, sau este necesar să ia forma solemnă a unui parastas. Rugaţi-vă pentru slujitorul Domnului, James, recent trecut la cele veşnice şi rugaţi-vă pentru voi (şi pentru mine), pentru că Sfârşitul este întotdeauna aproape, căutând să ne absoarbă către o definiţie care transcede toate problemele efemere. Mânca-v-ar raiul!

Există un proverb rus din perioada sovietică: “Istoria e greu de prevăzut.” Re-scrierea istoriei era atunci un act politic obişnuit – suficient cât să aducă aminte de proverb. Studenţii de istorie sunt fără îndoială conştienţi că re-scrierea istoriei e o sarcină constantă a lumii academice. Istoria americană şi universală pe care eu am învăţat-o ( eu începusem şcoala în anii 50) diferă foarte mult de istoria pe care copiii mei au învăţat-o. O parte din re-scriere era de mult necesară – în timp ce alte proiecte erau şi mai îndoielnice.

Bineînţeles, rescrierea nu este un fenomen recent. Eneida lui Virgiliu a fost un efort de a rescrie istoria, dându-i Romei o poveste care să îi fie rivală Iliadei şi Odiseei Greciei. Reforma, spre exemplu, a devenit o dezbatere nu numai asupra doctrinei, cât şi asupra interpretării istoriei şi a Bisericii.

Creşterea numărului de studii istorice în perioada modernă, care a pus sub semnul îndoielii adevăruri îndelungate asupra veridicităţii istorice a Scripturilor au dat naştere unei anxietăţi în sânul Creştinătăţii moderne. Multe dintre dezbaterile care au pus stăpânire pe Creştinătate în prezent se transformă în întrebări despre istorie şi interpretări istorice. Pe măsură ce dezbaterile se dezlănţuie, istoria devine din ce în ce mai greu de previzionat.

Eu aş spune că este o greşeală să descrii Creştinătatea ca o religie istorică, în ciuda realităţii spatialo-temporale a evenimentelor sale importante. Este mai corect să descriem Creştinătatea ca o religie “Eshatologică”  – credinţa că sfârşitul tuturor lucrurilor – împlinirea spaţiului şi a istoriei – a intrat în spaţiu şi timp şi a creat un mod diferit de existenţă. Transpunând în termenii simpli ai Evangheliei: “S-a apropiat împărăţia cerurilor”.

A existat o tendinţă în unele forme ale doctrinei creştine de a scoate părţi din evenimente concrete ale Evangheliei. Prin urmare, teoria răscumpărării deseori vorbeşte în termeni judiciari care descriu în primă măsură acceptarea de către Dumnezeu a sacrificiului lui Hristos pe Cruce ca plată sau ca o pedeapsa împlinită, etc. Într-o manieră, evenimentul tinde a fi redus la un simbol modern, abstractizările şi şi teoriile purtând cea mai mare greutate şi semnificaţie. Datorită acestui motiv (suspectez eu) mulţi creştini moderni trec uşor peste dogma scripturală a coborârii lui Hristos în Iad: nu se potriveşte cu teoria iertării promovate în anumite cercuri.

Chiar şi importanţa Învierii este  micşorată de multele teorii ale iertării – serveşte ca o simplă dovadă a divinităţii lui Hristos pentru unii – sau o reasigurare dramatică a iertării pentru alţii. Şi deci, deşi aceste evenimente sunt considerate a fi importante în realitatea lor istorică  – puţini evidenţiază în mod precis în ce măsură acestea sunt. Aş cădea de acord că istoria de una singură e insuficientă pentru o interpretare şi o înţelegere a Răstignirii şi a Învierii.

Hristos este crucificat într-o anumită zi, la o anumită oră şi într-un anume loc. Dar de asemenea Scriptura ne învaţă că “Mielul a fost jertfit încă de la începuturile pământului”, făcând ca sacrificiul lui Hristos să existe în afara timpului şi spaţiului. Răstignirea Sa este o intersecţie a timpului şi a eternităţii, a cerului şi pământului. Este o manifestare a venirii Împărăţiei lui Dumnezeu. În acesta manieră, Învierea sa are şi elemente de istorie precum şi elemente  care efectiv transcend istoria.

Împărăţia lui Dumnezeu este făcută să se manifeste. Acesta este însăşi inima credinţei Creştine – nu simplul fapt că evenimentele se întâmplă şi că noi teologizam despre ele. Mai degrabă, evenimentele  sunt invazia însăşi a realităţii – pământ întregit de cer.

Noi lăudam Învierea lui Hristos, dar o şi cunoaştem, pentru că deşi este un eveniment istoric,  este şi un eveniment al Împărăţiei. Suntem botezaţi întru moartea lui Hristos şi Învierea Sa, pentru că aceste evenimente, deşi istorice, ne sunt accesibile prin tainele Bisericii.  Credinţa ortodoxă nu este ceea ce este pentru că pur şi simplu este cea mai veche, etc. Aceste concepte se încurcă în argumentele disputelor  istorice tipice.

Credinţa este ceea ce este pentru că trăieşte în Împărăţia lui Dumnezeu în decursul istoriei. Dacă nu ar fi o modalitate de  a trăi care ne încorporează în Împărăţie – atunci ar fi pur şi simplu doar de interes istoric.

În momentul de faţă, Biserică ne invită constant la un mod de viaţă care este reprezentat de viaţă în Împărăţie, în ciuda naturii istorice a existenţei noastre. Când credinţa Ortodoxă este descrisă ca “mistică (tainică)”, acestă descriere este adevărată..

În Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu vine şi nimic nu va mai fi la fel. Ce a venit în lume întru Hristos rămâne în lume cu noi, şi în acea Realitate noi suntem schimbaţi – pământul unit cu cerul – creaţia cu ceea ce e Necreat – şi omul cu Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s