Regândirea lecturii

Dacă, aşa cum am scris, Biserica Ortodoxă însăşi este interpretarea corectă a Bibliei – cineva s–ar putea întreba, “Cum aş putea citii Biblia dacă interpretarea ei este Biserica?” Este o întrebare bună, chiar evidentă, dar una care ne arată următorul lucru: natura interpretării.

În general, să vorbeşti despre interpretarea unui lucru înseamnă să explici şi să comentezi şi să cauţi întrebări care au un sens. Bineînţeles, aceasta înseamnă că răspunsul la o întrebare este ceva despre care se poate vorbi, se poate explica, comenta, etc. Astfel, interpretarea este văzută ca o problemă literară esenţială. Am început de la două versete din Biblie – amândouă ilustrează modul în care re–gândescaceastă interpretare. Primul este declaraţia Sfântului Apostol Pavel făcută Creştinilor din Corint:

“Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Fiindcă voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi ca slujitori ai lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi.” (2 Cor. 3:2–3)

Şi descrierea lui Hristos făcută de Sfântul Ioan ca execeză a Tatălui: (Ioan 1:18):

“Nimeni n–a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul cel Unul-Născut , care este în sânul Tatălui, acela L–a făcut (exegatoin limbra greaca) cunoscut.”

(Exegeza este termenul tehnic pe care teologii îl folosesc când vorbesc despre explicarea unui pasaj din Biblie). Astfel întrebarea poate fi reformulată astfel: “Cum oare sunt Corintenii o Epistolă?” şi ce însemnă că „Hristos l-a făcut cunoscutpe Tatăl?” În ambele cazuri răspunsul nu este unul literar, ci o chestiune despre viaţă. Hristos ni-l descoperă pe Tatăl spunând: „Cine M–a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Dumnezeu nu ni Se face cunoscut spunându–ne cuvinte despre El. Aceia care cred că Biblia este revelaţia lui Dumnezeu să înşeală în mod trist. Creştinii nu sunt Musulmani. Hristos Însuşi este Cuvântul Tatălui şi prin Hristos noi îl cunoaştem pe Dumnezeu, nu prin Biblie. Biblia are locul ei de mare importanţă şi este o parte importantă a vieţii Bisericii, dartocmai despre asta vreau să scriu în acest articol.

Revelaţia lui Dumnezeu făcută oamenilor din Corint nu se găseşte în cele două epistole scrise de Sfântul Pavel tinerilor Biserici din acel oraş, ci în Biserica însăşi. Este revelaţia lui Dumnezeu făcută Corintenilor, “scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor.”

În cazul în care locuitorii din Corint nu văd şi nu vin să–l cunoască pe Hristos în şi prin Biserică, Trupul Său, care a fost stabilit în acel loc, Corintenii nu–l vor cunoaşte pe Dumnezeu. O astfel de afirmaţie duce direct la inima existenţei Bisericii. A devenit un lucru comun încreştinătatea modernă ca Biserica să se reducă la o părtăşie de convenienţă, care există numai să încurajeze şi să consolidezecreştinii individuali (acest lucru este valabil în special în Creştinismul Evanghelic, dar s–a răspândit ca o înţelegere culturală mai largă). Întrucât Scripturile vorbesc destul de diferit despre Biserică.

Biserica:

Este Stâlpul şi Temelia Adevărului (Timotei 1, 3:15)

Este plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi (Efeseni 1:23)

Este chiar trupul lui Hristos (1 Corinteni cu 12 şi alte locuri)

Este Mireasa lui Hristos (Apocalipsa 21:2 şi în alte părţi)

Aceste descrieri nu se potrivesc în niciun fel unei organizaţii al cărei scop este să încurajeze şi să întărească creştinul individual. Înţelegerea modernă a Bisericii este denigratoare, negând descrierea ei ca fiind Mireasa lui Hristos, Plinătatea Sa, Trupul Său, Stâlpul şi Temelia Adevărului.

Biserica este o epistolă la fel cum şi Hristos îl descoperă peTatăl.Hristos a spus ”Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine.” (Ioan 5:26). În acelaşi mod, Hristos este viaţa Bisericii. Biserica nu există numai să spună cuvinte despre Hristos, ci să propovăduiască viaţa lui Hristos printre oameni. Biserica nu are altă viaţă.„Gândiţi–vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” (Coloseni 3:2 – 4)

Astfel noi nu “citim” Biserica ca şi cum am citi o carte. “Citim” Biserica ca şi impact asupra vieţii şi mod de informare a vieţii noastre. Dacă suntem parte a Bisericii, atunci viaţa noastră însăşi va tot creşte în viaţa în Hristos, o Epistolă scrisă pe tablele de carne ale inimii. Dar aceasta nu trebuie să o facem individual, pentru că nu o putem face în afara Bisericii şi fără viaţa trăita de întreaga Biserică. Nu ne Botezăm singuri. Marea provocare a Bisericii Ortodoxe în timpurile moderne este să rămână Biserică, să fie Epistola credincioasă a lui Dumnezeu pentru lume şi nu doar un brand exotic al creştinismului modernizat. Pentru că noi suntem o epistolă scrisă de Duhul Dumnezeului celui viu, nu o organizaţie a cărui programe îi distrează pe cei interesaţi. Lasaţi morţii să îngroape morţii. Biserica trebuie să fie Viaţa trăită.

Vă rog să mă iertaţi dacă forţa a ceea ce am scris în acest articol este în vreun fel scandalos. Nu am vrut să smintesc pe nimeni, ci doar să arăt drumul spre adevărul Bisericii lui Dumnezeu şi locul Bibliei în cadrul acesteia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s