Postul Crăciunului – De ce postim

Data de 15 noiembrie marchează începutul Postului Crăciunului (40 de zile înainte de Crăciun) următorul articol oferă câteva gânduri asupra scopului postului.

Oamenii nu mai sunt atat de receptivi la actul de a posti, iar postul nu mai este trăit. Majoritatea lumii a pierdut de mult orice conexiune cu trăirea istorică a postului creştin. Fără îndrumarea Tradiţiei, mulţi creştini moderni ori nu postesc, ori caută constant să reinventeze practica postirii, uneori cu consecinţe neintenţionate.

Unele culte creştine prezintă reminescenţe ale postului creştin tradiţional, însă în faţa lumii moderne, au redus tradiţia şi sacrificiul ce îl implică postul la acte superficiale.

Am citit recent (deşi nu îmi aduc aminte unde) că respingerea Isihasmului a fost sursa tuturor ereziilor. În termeni mai puţin rigizi, putem spune că aflându-l pe Dumnezeu în adevăr, participând la viaţa Lui, unindu-ne cu El prin smerenie, rugăciune, dragostea duşmanului şi pocăinţă, înainte de toate, acesta este scopul vieţii creştine. Isihasmul ( din grecescul „ hesychia ” = linişte) este numele dat tradiţiei ortodoxe de rugăciune neîncetată şi pace interioară. Dar rugăciunea neîncetată şi pacea interioara sunt înţelese greşit dacă sunt separate de cunoaşterea lui Dumnezeu şi participarea la Viaţa Sa prin unirea cu El prin smerenie, rugăciune şi pocăinţă înaintea tuturor lucrurilor.

Calea către cunoaşterea interioară(cu toate componentele sale) a lui Dumnezeu este ceea ce formează contextul potrivit postirii. Dacă postim dar nu ne iertăm duşmanii – postul nu are nici un folos. Dacă postim dar nu ne atrage postirea spre smerenie, postul nu ne foloseşte. Dacă postirea noastră nu ne face şi mai conştienţi de faptul că suntem păcătoşi faţă de toţi şi responsabili faţa de toate, atunci nu are nici un folos. Dacă postul nostru nu ne uneşte cu Viaţa lui Dumnezeu – care este blândă şi smerită – din nou, nu ne este de folos.

Postul nu este o dietă. Postire nu este o versiune creştină a Kosher-ului. Postul se referă la foame şi smerenie (care cresc cu cât ne permitem să devenim slabi). Postul este despre frângerea inimii.

Am văzut mai mult bine făcut în suflete prin căderi în sezonul postului decât în sufletele celor care „au postit bine”. Vameşii intră în Împărăţia lui Dumnezeu înaintea fariesilor cam de fiecare dată.

De ce postim? Poate întrebarea mai potrivită este de ce mâncăm? Hristos a citat din Scriptură celui rău şi i-a spus „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Mâncăm ca şi cum viaţa noastră ar depinde de acest lucru, dar nu depinde. Postim pentru că viaţa noastră depinde de cuvintele lui Dumnezeu.

Am lucrat câţiva ani ca preot la capela unui azil. În timpul acela, şezând zi de zi lângă paturile muribunzilor, am învăţat câte puţin despre cum murim. Este un fapt medical că mulţi oameni  devin „anorexici” înaintea morţii, ceea ce înseamnă că încetează să mai dorească mâncare. De multe ori familia şi chiar doctorii devin îngrijoraţi şi forţează pacienţii, care nu vor supravieţui, să mănânce. Interesant, s-a aflat că pacienţii care devin anorexici au mai puţine dureri decât cei care au fost forţaţi să mănânce. (Nimic din toate acestea nu se referă la anorexia psihologică care afectează pe mulţi dintre tinerii noştri. Aceea este o tragedie).

Cu toate acestea, inainte de moarte corpurile noastre deţin o înţelepciune care nouă ne-a lipsit în majoritatea vieţii noastre. Ştiu că ceea ce au nevoie nu este mâncarea, ci altceva mai profund. Sufletul caută şi este înfometat de Dumnezeul cel Viu. Corpul şi durerile suferite îl derutează pe om. Tutuşi prin mila lui Dumnezeu această confuzie sau distragere este redusă.

Creştinismul ca religie – ca sistem teoretic de explicaţii privitoare la rai si iad, la răsplată şi pedeapsa – este doar creştinismul care a fost distorsionat de la forma sa adevărată. Ori îl cunoaştem pe Dumnezeul adevărat, ori nu avem nimic. Ori Măncăm trupul Său şi bem Sângele Său, ori nu avem viaţă în noi. Respingerea isihasmului este sursa tuturor ereziilor.

De ce postim? Postim pentru a puta trăi ca şi cum am muri mâine – numai în moarte putând fi născuţi pentru viaţa veşnică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s