Dumnezeul care s-a făcut mic

O postare anuală de decembrie:

Pe cine avem noi, Doamne, ca Tine
Cel Mare care a devenit mic, Cel Treaz care a dormit,
Cel Pur care a fost botezat, Cel Viu care a murit,
Regele care s-a înjosit pentru a proteja cinstea tuturor.
Binecuvântată este onoarea Ta!

Sfântul Efrem Sirul

+++

Ne apropiem de Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru, şi nu pot pătrunde cu mintea micimea lui Dumnezeu. Lucrurile din viaţa mea se întrezăresc aşa de mari, iar toate instinctele umane ne spun să depăşim mărimea unei ameninţări prin întâmpinarea ei cu o ameninţare mai mare, mai puternică. Dar slăbiciunea lui Dumnezeu, mai puternică decât moartea, întâmpină viaţa omenească şi totodată moartea noastră, devenind un copil – cel mai mic dintre noi toţi – omul la punctul lui cel mai slab – complet dependent.

Învăţăturile Lui nu se vor îndepărta niciodată de realitate pentru niciun moment. Întâmpinarea misiunii Lui printre noi este marcată de neînţelegere, trădare, negare şi crimă. Dar El ne întâmpină cu iertare, iubire şi sacrificiu de sine.

Acest fel al Lui este mai mult decât o misiune de salvare menită să îndrepte ce am deformat noi. Venirea Lui printre noi nu este doar o acţiune, este şi o descoperire, este o revelaţie. El nu Se schimbă pentru a ne face pe noi asemenea Lui. Slăbiciunea, micimea, iertarea – tot ce am văzut în întruparea Lui – este o revelare a Adevărului lui Dumnezeu. El a devenit El Însuşi, pentru ca noi să devenim ceea ce am fost creaţi să fim.

Pare ciudat să vorbim despre Dumnezeu ca fiind umil şi totuşi asta este ceea ce este arătat în Scriptură. Referinţele culturale legate de Dumnezeu sunt puternice şi denotă pretenţia la înţelepciune a neamului omenesc care consideră că Atotputernicul Dumnezeu nu a îndreptat lucrurile încă. Pe acestă bază, unii vor ajunge să respingă însăşi existenţa lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu nu se compară cu puterea noastră. El a creat tot ceea ce există şi a făcut asta din nimic. Asta nu se aseamămnă cu nimic din ceea ce „creăm” noi. El care a creat este tot Cel care susţine această creaţie şi totuşi în umilinţa Lui noi nu putem vedea în mod direct sprijinul Lui, doar dacă El ne dă ochi să vedem.

Atotputernicul se arată pe Sine în slăbiciunea Lui şi nu, bănuiesc eu, din cauză că a fost un plan „de rezervă”. Mai degrabă cred că Atotputernicul s-a arătat pe Sine pe deplin pe Cruce, deoarece acesta este într-adevăr modul în care se arată puterea lui Dumnezeu. Nu pot să cuprind cu mintea realitatea că puterea pe care o vedem în Crucea lui Hristos este aceeaşi putere care a creat universul; însă, eu cred că aşa este.

Nu vom cunoaştem niciodată plinătatea până când nu se golim pe noi înşine în goliciunea Lui. Nu vom cunoaştem niciodată iubirea până când nu ne înecăm în apele compasiunii Lui, care nu ucid, ci oferă mai multă viaţă. Nu putem vedea măreţia până când nu Îl vedem foarte mic. El care se sălăşluieşte în pântecul unei Fecioare va intra şi în apele Iordanului şi va coborî şi în prăpastia iadului. Şi acolo vom vedea într-adevăr măreţia, El care este prezent peste tot şi care cuprinde totul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s