Citind în mod corect

Calea cititului tău ar trebui să fie paralelă cu scopul vieții tale. Cele mai multe cărţi vorbesc de dogme nu sunt folositoarea curățirii de patimi. Citirea de unui număr mare de cărţi din diverse domenii, duce la risipirea minții, la tulburarea ei. Să ştii, atunci, că nu orice carte care vorbeşte despre credință este utilă pentru curăţarea minţii şi pentru adunarea gândurilor.

Sfântul Isaac din Siria citat în „Lumea spirituală a Sfântului Isaac Sirianul”, de Pr. Hilarion Alfeyev

+++

Cred că Stanley Hauerwas este cel care a comentat odată la un curs la care participam că în unele grupuri evreieşti un bărbat nu are voie să citească cartea lui Ezechiel până când nu trece de 40 de ani. Ideea din spatele acestei interziceri este similară cu cea oferită mai sus de Sfântul Isaac. În cultura noastră democratică, găsim neplăcută ideea că s-ar putea interzice cuiva să citească orice. Eu aş puncta doar abuzul spiritual regăsit pe multe site-uri „Ortodoxe”, unde, chestiuni serioase, scrise iniţial pentru călugări sau pentru îndrumarea clerului, sunt aruncate la întâmplare pentru a fi citite chiar şi de non-Ortodocşi. Ca şi cum canoanele Bisericii sunt menite pentru consum în masă!

Părinţii cărora le pasă de sănătatea copiilor lor, de obicei, urmează unele regimuri în cursul vieţii copiilor lor, atunci când vine vorba de a-i hrăni. „Lapte şi nu carne tare” este sfatul Scripturii pentru cei care sunt tineri în credinţă.

Sfântul Apostol Iacov ne previne:

Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osîndă vom lua. (3:1).

Iar Epistola a doua a Sfântului Apostol Petru menţionează asta:

„Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.” (15-16).

Nu este vorba de faptul că Scriptura sau Canoanele sau cărţile legate de dogmatică trebuie evitate sau interzise celor sub o anumită vârstă, ci mai degrabă de faptul că ar trebui să învăţăm să citim cu înţelepciune într-un efort de a creşte duhovnicește şi nu într-un efort de a câştiga pur şi simplu cunoştinţe de un fel îndoielnic.

Observaţia Sfântului Isaac este de a acorda atenţie mai întâi „curăţirii conştiinţei şi concentrării gândurilor”. Prin această frază se referă în special la programul zilnic a ceea ce citim şi la modul în care ne rugăm (dar şi la post şi pocăinţă) în scopul curățirii de patimi. Doar cineva care nu este condus de patimi este pregătit pentru a ghida în siguranţă pe altcineva să treacă peste aceleaşi greutăţi. Furia şi condamnarea aproapelui, mândria şi superioritatea sunt semnele patimilor şi astfel nu putem citi corect Scripturile şi Tradiţiile şi nici nu le putem oferi altora fără a le face rău. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre majoritatea argumentărilor.

Din nou, asta nu înseamnă că nu ar trebui să citim în mod regulat Scriptura. Dar este bine să ţinem cont de cum o citim. A citi sau a cânta psalmii este un efort,un dulce sacrificiu de a-L preamări pe Dumnezeu. Dacă avem dificultăţi cu ceea ce citim, atunci să punem întrebări. Citirea Evangheliilor, chiar şi zilnică, este o activitate evlavioasă obişnuită, propriu-zis este un efort de a ne apropia de Hristos. Citirea cărților din Sfânta Scriptură, a căror pasaje se citesc în slujbele Bisericii și se regăsesc și în calendarul ortodox este, de asemenea, binevenită, chiar dacă există lucruri pe care nu le înţelegem întotdeauna.

Alte lucruri ar trebui citite cu îndrumare. Nu e nimic greşit în a-ţi întreba preotul: „Este bine pentru mine să citesc asta în acest moment?”. Am văzut mulţi oameni luând cu entuziasm „Filocalia” (de obicei, după ce au citit „Pelerinul rus”), în final fiind dezamăgiţi şi considerând-o plictisitoare şi de neînţeles. Acelaşi lucru poate fi spus despre multe din scrierile Părinţilor. Abordarea acestora într-un moment nepotrivit ne poate lăsa o impresie falsă şi o lipsă de respect cuvenit pentru ceea ce am abandonat cu frustrare.

Eu în general sugerez oamenilor să citească evlavios, cu alte persoane (poate chiar în contextul unui studiu în grup) împreună. Şi ar trebui să citim cumpătat – să luăm asupra noastră doar ce putem asimila. Multe cărţi pe care le-am citit – le-am redus la câteva pagini pe zi.

Contrar ideii populare, nu suntem o cultură care valorizează învăţătura. Suntem o cultură care valorizează opinia şi opinia ca amuzament (Să ne ferească Dumnezeu de învăţaţi!). Superficialitatea ne îmbolnăveşte. Dacă vrem să fim creştini, trebuie să începem cu lucruri mici şi cu practicile care ne învaţă corespunzător şi care „nu fac mulţi învăţători” printre noi. Noi să devenim cei care se roagă, care postesc, care se căiesc, care îi iartă chiar şi pe duşmani şi care, prin slava lui Dumnezeu, ajung să simtă pacea prin care Dumnezeu poate fi cunoscut.

Cu dragă inimă mărturisesc din nou în scrierile mele că sunt un om ignorant. Cunosc foarte puţin. Dar aceasta este esenţa scrierilor mele – să îi îndemn pe alţii să ajungă să cunoască foarte puţin. Este mult mai bine decât a şti nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s