De-a lungul călătoriei

Fotografia ataşată acestui articol este făcută în Parcul Naţional Zion din sud-vestul Americii. Am făcut această fotografie cu cinci sau şase ani în urmă, când eu şi soţia mea eram în vacanţă. Am început acest blog la sfârşitul anului 2006 – această fotografie a devenit pentru mine un simbol vizual al călătoriei spre Împărăţia lui Hristos. Nu e atât de abruptă, aşa cum sunt multe călătorii, dar este orientată spre vârf, într-un urcuş continuu. Ştiu că termenul de „călătorie” e un clişeu atunci când ne referim la viaţa spirituală, dar mai sunt şi alte cuvinte care pot ilustra caracterul ei, cum ar fi: „exod”, „pelerinaj” sunt două care îmi vin în minte.

Din când în când, în ultimii cinci ani ai acestui blog, am împărtăşit cu voi fragmente din călătoria mea, iar mulţi, prin comentarii, au împărtăşit cu mine frânturi din călătoria lor. Am discutat şi prin e-mail cu mulţi care doreau o conversaţie privată. În aceşti cinci ani sunt profund recunoscător pentru faptul că mulţi au spus că aceste scrieri i-au ajutat în convertirea lor la ortodoxie. Nimic nu m-ar putea face mai fericit. Sunt conştient că mulţi au trimis mulţumiri care făceau referire la convertiri. Şi pentru acestea sunt la fel de recunoscător.

Undeva în următoarele luni (nu mai sunt atât de atent la cifre), blogul „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” va înregistra peste 3.000.000 de vizionări în scurta lui existenţă. Mă iertaţi, dar o conversaţie atât de extinsă despre un singur subiect este uimitoare. Totuşi călătoria continuă.

Cred că cele mai critice părţi ale pelerinajului nostru spre Împărăţie se găsesc în detalii, nu în destinaţia şi direcţia generală. Un cuvânt frumos, un gest de bunătate valorează mai mult decât orice carte sau articol care s-ar putea citi despre bunătate. Împărăţia lui Dumnezeu nu constă în cărţi şi blog-uri, ci în „dreptate, pace şi bucurie”. Asemenea acte de bunătate sunt paşii care ne duc spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Viaţa mea s-a schimbat radical în ultimii cinci ani ai acestui blog. Am devenit bunic (de două ori); trei dintre copiii mei s-au căsătorit în timpul scrierii lui; ambii mei părinţi şi socri au adormit în Domnul. Aşadar, acum, împreună cu soţia mea, călătoresc ca un orfan pe pământ, deşi am părinţi în ceruri. Am publicat o carte, fiind fără îndoială rodul muncii la acest blog.

Dar mai ales, am găsit (spre surprinderea mea) o mulţime de prieteni. Internetul are un renume rău (pentru că se pot găsi multe lucruri negative). Dar eu am găsit o comunitate internaţională de prieteni – oameni pentru care pot să mă rog şi care se roagă pentru mine. Această comunitate nu e facebook, nu este nici o reţea „socială”.  Este mai mult decât atât. Dragostea tuturor pentru Hristos formează o reţea numită Trupul lui Hristos, pentru care sunt deosebit de recunoscător.

Vă rog să vă rugaţi pentru mine în continuarea călătoriei mele şi vă ofer, de asemenea, rugăciunile mele. Mulţumesc Domnului pentru voi toţi şi dau slavă lui Dumnezeu pentru toate. Pentru toate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s