Ignoranţa şi Dumnezeu

Sunt un om ignorant, în ciuda faptului că postez scrieri despre diverse lucruri. Dar fără nicio exagerare – sunt un om ignorant. Astfel, îndemn orice cititor să îşi amintească mereu că acestea sunt scrierile unui om ignorant.

De ce zic asta? Pentru că aşa este. Cum sunt un ignorant? Sunt precum cei mai mulţi dintre noi – nu reuşesc să văd lumea în mod clar aşa cum este ea. Nu îi văd pe oameni pentru ceea ce sunt ei cu adevărat. Nu mă văd pe mine însumi aşa cum sunt eu cu adevărat. Şi cel mai important, nu Îl văd pe Dumnezeu aşa cum este El !

Ignoranţa nu poate fi o scuză. Ar trebui să fie un impuls pentru a căuta, a cere, a bate. Dacă nu Îl cunoaştem pe Dumnezeu, vom pieri – e absolut adevărat acest lucru. Şi ignoranţa, printre altele, aduce cu sine pieirea, la fel de bine.

Nu cred că m-am gândit mereu că sunt un ignorant – într-adevăr, nu m-am gândit mereu la asta. Dar odată cu trecerea timpului, fie am devenit mai ingnorant, fie am început să mă tem mai tare de cât de ingnorant sunt cu adevărat. În realitate, ce ştie fiecare dintre noi, despre persoana de lângă ea ? Scriptura ne spune ca viaţa noastră adevarată e ascunsă în Dumnezeu, prin Hristos [Epistolele către Coloseni], astfel adevărul fiecărei persoane este un mister. Şi nu ştiu mai nimic despre acest mister – nu numai în ceea ce mă priveşte, dar mai ales în ceea ce îi priveşte pe cei de lângă mine. Cum ştiu oare ce nevoi are cel de lângă mine ? Nu ştiu. Dumnezeu ştie.

De fapt, ce ştie oare fiecare dintre noi despre Dumnezeu? Cred că tot ceea ce ştim noi despre Dumnezeu este ceea ce ne-a fost dat să aflăm prin Hristos. Si doar citind revelaţiile, citim de fapt despre o lume aparte de ceea ce ştim şi «avem» despre revelaţii. Aceste lucruri vin progresiv, într-adevăr.

Părintele Sofronie scria că astfel de revelaţii vin ca o «săgeată de lumină, când inima arde de dragoste». Aceste experienţe relativ rare sunt acumulate într-o viaţă de om :

«În experienţa Bisericii, acumularea unor astfel de «momente» de iluminare a condus la o reducere organică într-un singur întreg. Acesta este modul în care s-a petrecut prima încercare de sistematizare a teologiei trăite, prin operele Sf. Ioan Damaschinul, un om bogat de asemenea, în astfel de experienţe personale. Întreruperea acestei minunate ascensiuni către Dumnezeu în bogăţia de nepătruns a celei mai înalte gândiri, are loc acolo unde există o scădere de experienţă personală, printr-o tendinţă de a prezenta darurile Apocalipsei către resura critica a motivului nostru – bazîndu-se pe «filozofia religiilor». Consecinţele constau în multele relatări scolastice de teologie, în care, din nou, este mai multă filozofie decât spiritualitate (extras din «La Rugaciune») »

Vă rog pe voi cei ce citiţi acest blog să vă amintiţi că sunt un om ignorant şi să vă rugaţi pentru mine, daca vă amintiţi. Mă rog şi eu pentru voi.

Părintele Stephen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s