Înţelegerea mâniei

„Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.”(Iacob 1:20)

Am citit ocazional sau am auzit conversaţii în care este adus în vedere subiectul “mâniei îndreptăţită”. Eu înţeleg conceptul. Am să spun, fără frica de a fi contrazis, că nu am văzut vreodată nici măcar un singur caz de “indignare îndreptăţită”. Aşa cum nu am întâlnit vreodată vreun om cu inima curată, aşa nu am întâlnit niciun om care să fie pur în mânie.

Am văzut mânie, chiar foarte multă. Preoţii nu sunt străini de mânie, nici faţă de ei, nici faţă de cei din jurul lor. Dar, aşa cum Sfântul Iacob notează, mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. În termenii cei mai simpli, nu am văzut  mânia făcând cuiva vreodată vreun bine.

În acelaşi timp, dacă nu ai avut niciodată experienţa unei furii îndreptăţite – atunci cum ai putea să o recunoşti când o vezi? Un răspuns simplu este că nu poţi. Aceasta este ceea ce face discuţiile despre “mânia” sau “furia” lui Dumnezeu să fie aşa de academice. Avem cuvintele Sfinţilor Părinţi care ghidează inimile noastre direct către dragostea lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul a spus odată: “Nu ştim nimic despre dreptatea lui Dumnezeu, numai despre mila lui”. Şi totuşi, sunt încă oameni care sunt suficient de îndrăzneţi ca să teoretizeze dreptatea Divină a lui Dumnezeu, care sunt obligaţi prin necesitate. Aceia care vorbesc despre astfel de lucruri nu ştiu despre ce vorbesc cu adevărat. Acestea sunt teorii şi ipoteze, nu învăţături divine. Acesta este raţionalism orb a acelora care au eliminat din Biserică Scripturile şi mărturia vie a Sfinţilor care  locuiesc în lumină.

Din perspectiva Ortodoxă unele lucruri sunt foarte simple. Sfântul Siluan Atonitul spunea: “Dacă nu–ţi iubeşti duşmanii atunci nu–l cunoşti pe Dumnezeu”.

Se poate, de asemenea, concluziona că dacă nu–l cunoşti pe Dumnezeu atunci nu ştii nimic despre astfel de lucruri cum ar fi mânia Sa, furia Sa, bunătatea Sa, puterea Sa. Dar sunt mulţi care “cunosc” Scripturile. Dar ei nu ştiu calea mântuirii care a fost urmată de sfinţi de–a lungul veacurilor.

Din afara Lumii Ortodoxe, astfel de afirmaţii pot fi judecate ca erezii (pentru că ele nu se potrivesc cu anumite formule ale heterodocşilor). Cu toate acestea, nu există formule care salvează doar Harul Divin a lui Dumnezeu în noi care ne schimbă de la slavă la slavă în imaginea Fiului Său drag. Dovezile acestei slave se vor manifesta în inimă şi se vor manifesta ca dragoste. “Cine nu iubeşte, nu–l cunoaşte pe Dumnezeu”.

Câteodată chiar trebuie să spun aceste lucruri. Nu argumente. Iertaţi–mă dacă v–am ofensat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s