A trăi fără distragerea atenţiei

Avva Arsenie evita discuţiile din Scripturi, chiar dacă el era un comentator excelent. El era, de asemenea, reticent în a scrie scrisori oricui. Atunci când participa la slujbe, el se aşeza în spatele unui stâlp pentru a nu fi distras atât el, cât şi ceilalţi.

Scriind aşa cum fac eu acum este o distragere mare a atenţiei (uneori pentru mine, uneori pentru alţii). Să vorbeşti înseamnă şi să oferi o ţintă (pentru critici, pentru cei care te dezaprobă sau mai rău). Dintr–o varietate de motive, atenţia mi–e distrasă în ultima vreme mai mult decât de obicei. Cea mai mare parte a acestei distrageri a atenţiei vine din interiorul meu, foarte puţin din afară. Sunt anotimpuri în viaţă. Zilnic mulţumesc pentru ceea ce mi–a fost dat, atât lucruri aşteptate cât şi neaşteptate, inclusiv pentru acele lucruri care sunt asociate cu scrisul. Am observat într-un articol recent că ar trebui să „nu citesti mai mult într-o zi decât te rogi.” Acest standard se aplică şi la scris. Să scriem mai puţin, să ne rugăm mai mult.

Vă ofer următorul text din unul dintre articolele mele mai vechi. Am scris ca am început activitatea acestui blog, ca nu cumva, în orice moment să uit ceea ce sunt. Aşa cum l–am citit, nu s–a schimbat nimic. Pentru cei care se roagă, amintiţi–vă de mine. Pentru cei care nu se roagă, îmi voi aminti eu. Fie ca Dumnezeu să–şi amintească de noi toţi.

+++

Ce contează:

Dumnezeu contează şi ce contează pentru Dumnezeu, acel lucru contează. Ştiu că sună foarte redundant, dar nu sunt sigur cum altfel vreau să o spun. Sunt multe lucruri care nu contează – pentru că acestea nu contează pentru Dumnezeu. Cunoaşterea diferenţei dintre cele două – ceea ce contează pentru Dumnezeu şi ce nu necesită ca noi să cunoaştem la Dumnezeu.

Şi acest lucru este teologie – să–L cunoaştem pe Dumnezeu. Dacă am un angajament în teologie, este să insist asupra faptului să nu uităm niciodată că cel mai important lucru este de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Multe dintre argumentele (fără sfârşit) şi dezbateri (interminabile) nu sunt despre ceea ce ştim, ci despre ceea ce credem.

Gândirea nu este rea, şi nici nu este greşită, dar gândirea nu este acelaşi lucru ca teologia. Este, desigur, posibil să te gândeşti la teologie, dar acest lucru nu trebuie să fie confundat cu teologia în sine.

Cunoaşterea lui Dumnezeu nu este în sine o activitate intelectuală pentru că Dumnezeu nu este o idee, nici un gând. Dumnezeu poate fi cunoscut pentru că El este Persoană. Într-adevăr, El este ni s–a făcut cunoscut numai ca persoană (nu ştim esenţa Lui). Noi nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu în mod obiectiv – pentru că El nu este obiectul cunoaşterii noastre. El este cunoscut aşa cum Îl ştim ca persoană. Acesta este întotdeauna un dar gratuit, dat nouă din dragoste. Astfel, cunoaşterea lui Dumnezeu este întotdeauna o revelaţie, întotdeauna o chestiune de har, niciodată o chestiune de îndeplinire sau de realizare.

Contează că îl cunoaştem pe Dumnezeu pentru că această cunoaştere a lui Dumnezeu este viaţa însăşi. „Aceasta este viaţa veşnică”, a spus Iisus, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care Tu L–ai trimis.”

Modul de viaţă ortodox este numai despre cunoaştea lui Dumnezeu. Tot ceea ce facem, dacă este rugăciune, comuniune, mărturisire, iertare, post – totul este despre cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă este vorba despre altceva, atunci este iluzie şi distragere a atenţiei de la scopul vieţii noastre.

Cunoaşterea lui Dumnezeu nu este o distragere de la cunoaşterea altor persoane, şi nici cunoaşterea altor persoane o distragere a atenţiei de la cunoaşterea lui Dumnezeu. Dar, ca şi la Dumnezeu, cunoaşterea altor persoane nu este acelaşi lucru cu a te gândi la ele, cu atât este mai puţin obiectivizarea lor.

Cunoaşterea altora este atât de departe de a fi o distragere a atenţiei de la cunoaşterea lui Dumnezeu, este de fapt esenţial la cunoaşterea lui Dumnezeu. Nu putem spune că îl iubim pe Dumnezeu, pe care nu L–am văzut, dar îl urâm pe fratele nostru pe care îl vedem, spune Sf. Ioan. Noi Îl ştim pe Dumnezeu numai în măsura în care îi iubim pe vrăjmaşii noştri (1 Ioan 4:7-8).

Şi aceasta contează.

Acest blog nu contează – cu excepţia faptului că pot împărtăşi ceva care face posibil ca cineva să–L cunoască pe Dumnezeu sau cineva poate să împartăşească ceva care să le permită să fie cunoscuţi.

Aceasta contează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s