Nu reuşesc fără Dumnezeu

Am introdus o parte din Calea lui Tito Colliander despre asceţi. Vă ofer aici al doilea capitol.

 DESPRE INSUFICIENŢA TĂRIEI OMULUI

 Sfinţii Părinţi spun într–un glas: primul lucru de reţinut este ca în orice privinţă să nu te bazezi pe tine. Războiul care acum se află în faţa ta este extrem de greu, şi numai puterile tale omeneşti nu sunt suficiente ca să–l duci. Dacă te bazezi pe ele, vei fi doborât la pământ şi nu vei mai avea dorinţă să continui bătălia. Doar Dumnezeu îţi poate da victoria pe care o doreşti.

Această decizie de a nu te baza pe tine însăţi este pentru mulţi oameni un obstacol sever chiar de la început. Acesta trebuie să fie depăşit, altfel nu avem nicio perspectivă de a merge mai departe. Cum poate o fiinţă umană să primească un sfat, instrucţiuni şi ajutor dacă el crede că ştie şi poate face totul şi nu are nevoie de orientare? Printr–un astfel de perete de auto–satisfacţie nicio rază de lumină nu poate trece. Vai de cei care sunt înţelepţi în proprii lor ochi, şi pricepuţi din perspectiva lor, strigă profetul Isaia (5:21), iar apostolul Pavel rosteşte avertismentul: “Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi” (Romani 12:16). Împărăţia cerului a fost descoperită pruncilor, dar rămâne ascunsă celor înţelepţi şi pricepuţi (Matei 11:25).

Prin urmare trebuie să ne golim de noi înşine, de credinţa peste măsură de mare pe care o avem în noi. Adesea, aceasta este atât de înrădăcinată în noi, încât nu vedem cum ne conduce inima. Este exact egoismul nostru, egocentrismul şi iubirea de sine care determină probleme noastre, lipsa noastră de libertate în suferinţă, dezamăgirile noastre şi angoasa din suflet şi trup.

Prin urmare uită–te la tine, şi vezi cum eşti legat de dorinţa ta de a te amuza numai de unul singur. Libertatea ta este limitată de obligaţiuni fixate de iubirea de sine, şi astfel rătăceşti, un cadavru captiv, de dimineaţa până seara. “Acum beau”, “acum mă trezesc”, “acum citesc ziarul”. Astfel eşti condus din moment în moment în ştreangul preocupării de sine, şi prins instantaneu de nemulţumire, nerăbdare sau mânie în cazul în care intervine vreun obstacol.

Dacă priveşti în adâncul conştiinţei tale întâlneşti aceeaşi privelişte. Recunoşti uşor sentimental neplăcut pe care îl ai atunci când cineva te contrazice. Astfel, trăim în robie. Dar unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (II Corinteni 3:17).

Cum poate ieşi ceva bun dintr–o astfel de rotire în jurul propriului ego? Nu a poruncit Domnul să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, şi pe Dumnezeu mai presus de toate? Dar facem? Nu sunt gândurile noastre mereu ocupate cu bunăstarea noastră?

Nu, să fii convins că nimic bun nu poate veni de la tine. Şi dacă, ca o şansă, un gând bun apare în tine, să fii convins că nu vine de la tine, ci este de la izvorul bunătăţii şi este ascuns în tine: este un dar dela DătătorulVieţii.La fel, puterea de a pune în practică un gând bun nu este a ta, este dată de către Sfânta Treime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s