De ce postim?

 

 

 

 

Anul trecut am fost întrebat de o cunoştinţă din oraş: „Biserica dumneavoastră respectă Postul Mare?”

Imediat i–am explicat că da. Apoi am fost întrebat cum posteşte Biserica noastră şi i–am explicat câteva din liniile generale ale postului ortodox. Apoi mi–a spus că ei au nevoie de hrană şi în schimb merg pe jos în fiecare zi ca o disciplină a Postului Mare. Conversaţia s–a terminat cu câteva politeţuri.

De ce postesc ortodocşii?

Postul este mult mai vechi decât creştinismul, şi a luat diferite forme, de la abţinerea de la anumite mâncăruri (aşa cum facem noi acum), mâncare mai puţină (aşa cum de asemenea facem) sau abţinerea totală de la mâncare (care este rar ţinut, cu excepţia unor călugări). Unii spun că primul post a fost poruncit de Dumnezeu în Grădina Raiului, când lui Adam şi Eva li s–a spus că pot mânca orice voiesc cu excepţia fructului din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Se spune, de asemenea, că primul păcat a însemnat respingerea de către omenire a postului pe care Dumnezeu l–a stabilit. Este adevărat până la un punct, dar povestea lui Adam şi Eva mult mai mult decât postul care este parte din ea.

Deci de ce postim?

Hristos Însuşi a postit şi le–a spus şi ucenicilor Săi că vor posti. Dar care este înţelesul său? Se poate spune că postul este pentru trup ceea ce rugăciunea este pentru suflet. Suntem adesea guvernaţi de trupurile noastre şi de cerinţele lor. Nu ne place să le negăm nimic, fie că este vorba de alimente, experienţe sau orice altă dorinţă. Simpla practică de a ne refuza alimente, mai întâi din alimentele pe care le consumăm şi apoi cantitatea pe care o mâncăm. Aducerea corpului şi a voinţei noastre la supunere mai mare faţă de Dumnezeu ne întăreşte în pocăinţă.

Dar postul din Postul Mare este mult mai mult decât schimbarea obiceiurilor noastre alimentare. Include şi creşterea timpului de rugăciune. Slujbele sunt mai lungi şi ar trebui să facem orice efort ca să participăm – cel puţin la mai multe slujbe decât de obicei. Postul include ceea ce facem cu bunurile acestei lumi. Negându–ne nouă înşine beneficiile bogăţiei noastre, le împărţim cu cei care au mai puţin. Această acţiune supune inima noastră inimii lui Dumnezeu şi ne învaţă compasiunea. Postul se extinde chiar dincolo de aceste exemple. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris la începutul secolului al cincilea şi ne–a oferit aceste gânduri despre Postul Mare:

 Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte.

De vedeţi un sărac, aveţi milă de el. Dacă vedeţi un prieten înconjurat de bun nume, nu–l invidiaţi.

Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru.

Mâinile să postească, rămânând curate de lăcomie.

 Picioarele să postească, prin renunţarea alergării după păcat.

 Ochii să postească, prin disciplinarea să nu privească cu ispitire frumuseţile străine.

 Urechile să postească, prin neascultarea vorbirii de rău şi a zavistiei.

Gura să postească de sudalme şi critici nedrepte.

La ce bun să te ţii de la carne de pasăre şi de la peşte, de–ţi vei sfâşia şi ucide pe fratele tău?

Fie ca Cel care a venit în lume să–i mântuiască pe păcătoşi să ne întărească ca să ducem postul cu umilinţă, să aibă milă de noi şi să ne mântuiască.

One thought on “De ce postim?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s