Unde începe Evanghelia

Unde începe Evanghelia – cum spunem povestea lui Hristos?

Această întrebare poate părea prea evidentă ca să ceară un răspuns. Oricum, creşte în mod relevant în ceva ce unii ar descrie o eră “post–creştină”. Această realitate am aflat–o cu ani în urmă, în timpul primului an de preoţie. O femeie a început să frecventeze Biserica unde slujeam şi a venit să se boteze. Conversaţia noastră s–a transformat rapid în istoricul ei, ce ştia şi credea şi ce ar trebui să facă pentru pregătirea intrării ei în Biserică. Spre surprinderea mea, nu avea nicio cunoştinţă specială despre Dumnezeu şi doar o cunoştinţă vagă despre cine este Iisus. “Ştiu că a fost o figură religioasă importantă”, a explicat ea.

Nu a crescut în America de Sud (o regiune cunoscută ca “regiunea Bibliei”): Era din Hawaii, parte dintr–o familie militară americană. Experienţa ei în cultura americană (incluzând multe televiziuni) nu i–a dat un conţinut general ca să răspundă la întrebarea “cine este Iisus Hristos?” M–am simţit ca Sfântul Pavel în prima sa înfăţişare la Atena (nimeni nu ştia despre ce vorbeşte – ascultătorii săi credeau că “învierea” era numele unei noi zeităţi).

Astfel spus, mulţi din cei care au crescut în înteriorul hotarelor regiunii Bibliei au o înţelegere a Evangheliei – dar o înţelegere care este formată şi modelată de întrebări moderne – niciuna dintre ele despre forma celor patru Evanghelii ale Scripturii. Astfel, evanghelia cum se găseşte în scrierile bisericii primare şi următoarele secole ale Sfinţilor Părinţi, adesea diferă în structură şi înţelegere când este comparată cu evanghelia în care cred mulţi creştini ai lumii moderne.

Unde începe Evanghelia?

Că Evanghelia începe cu citirea Evangheliilor (Matei, Marcu, Luca şi Ioan) ar părea cel mai la îndemână răspuns la această întrebare. Dar aceasta lasă o altă întrebare fără răspuns: cum îi citim pe Matei, Marcu, Luca şi Ioan? Sfântul Irineu (secolul al doilea) dă un exemplu extrem de pătrunzător într–o discuţie directă cu gnosticii, cărora le spunea că nu ştiu citi evangheliile corect.

Irineu credea că există o linie neîntreruptă a tradiţiei la apostoli, la acei pe care ei i–au îndrumat, şi eventual până la el şi la alţi conducători creştini. Gnosticii interpretau Scriptura în concordanţă cu tradiţia lor proprie. “Făcând aşa, oricum”, prevenea Irineu, “ei desconsideră ordinea şi legătura Scripturii şi descompun şi distrug adevărul”. Astfel în timp ce teologia biblică poate apărea la început ca fiind bijuteria preţioasă a ortodoxiei, era de fapt doar o imitare. Puse împreună corect, a spus Irineu, părţile Scripturii sunt ca un mozaic în care pietrele sau lespezile formează portretul regelui. Dar Gnosticii au rearanjat lespezile în formă de câine sau vulpe.

Ca păstor, apoi, Irineu a scris Împotriva Ereziilor cu scopul a descrie ereziile care îi ameninţau comunitatea şi să prezinte interpretarea apostolică a Scripturii. El a arătat înşelarea ascunsă aşa cum era ea şi a expus tradiţia apostolică ca un memento salvator la credinţă.

Citat de pe situl “Creştinătatea astăzi”.

Irineus (episcop al Lionului) este demn de remarcat, îl cunoştea pe Sfântul Policarp, care îl cunoştea pe Sfântul Ioan. Astfel el a fost cea de a treia generaţie în viaţa Bisericii Creştine.

Argumentul lui Irineu că aceia care nu sunt în linia şi comunitatea tradiţiei creştine nu pot să interpreteze Scriptura corect (într–o manieră creştină) este dramatic. Aceasta aşează Scriptura într–un context ne–obiectiv. Scripturile nu se “interpretează singure” aşa cum câţiva protestanţi moderni susţin, nici citirea şi interpretarea lor nu este o chestiune de motiv sau cunoştinţe istorice. Citirea lor este ecleziastică, tradiţională, liturgică, sau, în limbajul lui Irineu, “în concordanţă cu Ipoteza Apostolică”. Pe scurt, Scripturile se înţeleg în interiorul Bisericii şi nu pot fi corect citite în nicio altă manieră. Scrisorile Sfântului Pavel sunt scrise către Biserici sau persoane care aveau poziţie în interiorul Bisericii. Niciuna din aceste scrisori nu este adresată “cuiva pe care–l poate interesa”.

În scrisoara către Coloseni Sfântul Pavel afirmă “Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi la voi, faceţi în aşa fel ca ea să fie citită şi în Biserica Laodiceenilor; iar pe cea din Laodiceea s–o citiţi şi voi.” (Coloseni 4:16) Scripturile sunt pentru biserici, citite în interiorul bisericii, şi interpretată în interiorul vieţii Bisericii.

Sfântul Irineu, aşa cum am spus anterior, se referea la tradiţia bisericii ca Ipoteză Apostolică. Astăzi am descrie această ipoteză ca un Crez (aproape similar cu Crezul Apostolic). Astfel de afirmaţii pot fi găsite în Scriptură.

Vă aduc însă aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v–am binevestit–o, pe care aţi şi primit–o, întru care şi staţi cu tărie, prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi cu tărie aşa cum v–am binevestit–o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut. Căci înainte de toate v–am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi , şi că i S–a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece. (1Coloseni 15:1–5)

În cadrul acestei “ipoteze apostolice” Sfântul Pavel foloseşte cuvintele cheie “predat” şi “primit”. În limba greacă cuvintele (paradomi şi paralambano) înseamnă “tradiţie” sau “lăsare” şi a “a primi” pentru “primiţi ceea ce v–a  fost dat”. Acestea sunt cuvinte tehnice despre modul cum tradiţia funcţionează în Biserică.

În acelaşi fel vedem cele patru evanghelii modelate în funcţie de Ipoteza Apostolică. Piesa de bază în fiecare dintre evanghelii este Paştele lui Hristos: suferinţa şi moartea Sa, învierea şi intrarea Sa în Slavă. Întregul evangheliilor este modelat de această naraţiune esenţială. Relatările despre Paştele lui Hristos ocupă în jur de 25 % din Evanghelia lui Matei, 40 %la Marcu, 30 %la Luca şi peste 50 %la Ioan. Nu este un eveniment în cadrul poveştii lui Hristos – este povestea lui Hristos. Alte evenimete din cadrul evangheliilor (cum ar fi naşterea lui Hristos, Botezul Său şi Schimbarea la faţă) adesea au o formă pascală în modul în care sunt spuse. Iconografia Bisericii a acestor sărbători dezvăluie această “formă”.

Aceeaşi “Ipoteză Apostolică” este şi cadrul utilizat în interpretarea Vechiului Testament. Folosirea Vechiului Testament în viaţa Bisericii (în special cum arată textele liturgice ale Bisericii) este alegorică. Hristos moare pentru păcatele noastre “după Scripturi (Vechiul Testament)”, dar este de asemenea adevărat că Scripturile (Vechiul Testament) sunt în concordanţă cu moartea lui Hristos pentru păcatele noastre. Hristos însuşi instruieşte Biserica să citească în felul acesta. În apariţia de după înviere pe drumul din Emaus, Hristos îi mustră pe discipolii Săi ca să înţeleagă “lucrurile care s–au petrecut în Ierusalim”.

Apoi le–a zis „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede–n toate câte–au spus profeţii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre’ntru slava Sa? “Şi, începând dela Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. (Luca 25:25 – 27)

Cu toate acestea, nu ar fi fost posibil să fie înţeleşi “Moise şi Profeţii” până la evenimentele Paştelui lui Hristos.

Rezumate foarte clare ale “Evangheliei” pot fi găsite prin citirea rugăciunilor Euharistice ale Bisericii (cum ar fi cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale Sfântului Vasile cel Mare). Aceste rugăciuni ale Bisericii oferă atât evenimentele morţii şi învierii lui Hristos, cât şi sumarul teologic al sensului lor.

Evanghelia lui Iisus Hristos începe în suferinţele, moartea şi învierea Sa. Chiar primul capitol din Facere este citit de către Părinţi în termenii sensului său Pascal. Teoriile care tind să modeleze moartea şi învierea lui Hristos în funcţie de ei înşişi, mai degrabă decât să fie modelată de narativul Pascal, riscă să nu fie ghidat de Ipoteza Apostolică. Vechiul Testament este interpretat de cel Nou.

Hristos a înviat (“Împărăţia lui Dumnezeu este la îndemână”) şi astfel începe Evanghelia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s