Ironie si credință

JourneyCred că a te aștepta la tineri să fie ironici, este prea mult pentru vârsta lor. Dacă îmi amintesc bine, în anii studenției, eram în cel mai bun caz sarcastic. Ironia cere mai multa introspecţie.

Pentru a putea continua să trăim creștinește, trebuie să putem aprecia ironia. Întreaga noastră lume este plină de contradicţii. Ipocrizia este prezentă chiar şi în inima noastră. Greşelile bisericii și ale celor apropiați ei pot foarte ușor să distrugă inimile celor tineri și să rănească inimile celor mai în vârstă.

Îmi amintesc cel puțin două ocazii în viața mea când greșelile Bisericii sau a ierarhiei bisericești, m-au determinat să mă îndepărtez de Biserică, sau ceea ce însemna pentru mine drept Biserică la vremea aceea. Odată cu trecerea anilor, nu s-au împuținat lucrurile care să mă dezamăgească – într-adevăr lucrurile care m-au supărat în tinerețe nu se pot compara cu revelațiile văzute de noi toți în ultimii ani.

Nimeni nu este fără vină. Evanghelici, romano-catolici, ortodocși, anglicani, greșelile și mușamalizările nu sunt străine de nici una din aceste categorii. Dar întrebarea despre adevăr rămîne – dar într-un context al purității, toată lumea pierde. Ironia rămîne. Greșelile noastre nu ar fi atît de  amare, dacă Împărăția nu ar fi atât de pură. Trădarea lui Iuda e cu atât mai întunecată, cu cât victima este Însuși Dumnezeu.

Toate ne aduc înapoi la concluzia că ironia rămâne. Cea mai mare ironie este Dumnezeu care iartă și ne rămâne credinicios nouă in ciuda tuturor contradicțiilor.

Atunci când discuți cu cei care sunt în căutare și întreabă despre credința ortodoxă- este important să te asiguri că ei nu sunt de fapt in căutarea Bisericii perfecte. Unica, Adevărata Biserica înseamnă ceva foarte diferit de perfecțiune. Citind despre istoria Ortodoxiei (care acum 1000 de ani era doar‚ Istoria Bisericii) nu putem renunța la un secol ideal – măsura reformei. Orice student al Noului Testament trebuie să recunoască că nu există Scrisori către Perfecți. Mi se pare ironic (în alt sens) că există cei care caută Biserica Noului Testament ca și când ea ar fi un ideal.

Aceasta se aplică în egală măsură și celor care caută argumentul fără cusur, Dumnezeul cel logic și rezonabil. Și această căutare se va încheia într-o contradicție, care va fi rezolvată numai prin ironie, pentru cei care o pot suporta. Mulți dintre Părinți consideră chiar și creația un act ironic – darul existenței care necesită darul iertării – aceasta este ironia libertății și a milei ddragostei Divine.

Din momentul Învierii, Hristos continuă să adune oile pierdute. Trădarea, renegarea și lașitatea au fost semnul Bisercii din Vinerea Mare. Dar de la Hristos nu auzim nicio mustrare- doar pentru că El nu a crezut că suntem altfel de cum suntem cu adevărat.

„Iar când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut întru numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Dar El, Iisus, nu se încredea în ei, pentru că-i cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre om, fiindca El Însuşi cunoştea ce era în om. „(Ioan 2 :23-25)

Și dacă suntem cinstiți cu noi înșine și cunoaștem firea umană, putem doar să mulţumim pentru minunata ironie prin care Hristos, deși știind toate acestea, s-a dăruit pentru noi. Este însuși esența iubirii.

Am fost deseori întrebat în decursul anilor despre sensul afirmației Sf. Pavel că „pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieste, pe toate le rabdă“ ( 1 Corinteni 13: 7). Se poate spune prea mult sau prea puțin despre asta. Dar este vorba despre ironia Crucii: Dragostea care îndură totul. Dacă cunoști crucea şi dragostea crucificată acolo, atunci acest vers nu are nevoie de explicaţii. Iisus este propria lui exegeză.

Și atunci când mă întorc către Biserică (sau către mine însumi), pot doar să cred în Hristos și să cred ca toate contradicţiile oferite de noi Lui, vor fi iertate. Căci pentru oricine va fi discipol al Său, Crucea şi ironia ei este singura cale care a fost oferită.

Slavă lui Dumnezeu pentru mila Sa!

One thought on “Ironie si credință

  1. Pingback: ll. allegro ma non troppo – vesel , dar nu prea | albastru de...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s