Mirele şi judecata Lui

„Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită e sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednică-i aceea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi ca să nu te dai morții și afară de Împărăție să te încui; ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trupuri, miluieşte-ne pe noi”.

Cântarea Iată Mirele – Troparele Deniilor

Slujbele din primele zile ale săptămânii Patimilor Mântuitorului au ca temă comună judecata lui Dumnezeu de către oameni. Deniile mirelui sunt cele mai importante slujbe ale Bisericii din aceste zile, numite astfel datorită icoanei Mântuitorul– Mirele Bisericii; un nume surprinzător dat Mântuitorului descoperit în umilinţă, încoronat cu spini, avand în mâini trestia cu care soldaţii l-au batjocorit şi l-au luat în derâdere.Toate acestea sunt însemnele patimilor Sale. Această imagine face parte din caracterul neobişnuit al Săptămânii Patimilor. Patimile şi judecarea Mântuitorului sunt de departe unele dintre elementele cele mai neobişnuite şi bulversante dintre evenimentele care se petrec în ultimele zile ale lui Hristos pe pământ.

 bridegroom

Am fost crescut de mic cu poveşti care îl înfăţişau pe Mântuitorul blând şi iubitor de pace în contrast cu Mântuitorul prezentat ca Judecător la cea de-a doua venire a Sa. Mi s-a spus că cea de-a doua venire va fi foarte diferită de prima. Mi se părea că Mântuitorul înfăţişat blând şi smerit era doar o disimulare, o prefăcătorie, dezvăluindu-şi adevărata faţă mai târziu la răzbunătoarea Judecată.

Aceasta, desigur, este o distorsionare a adevărului, o erezie. Judecata lui Dumnezeu este dezvăluită în săptămâna patimilor. Hristos, pironit pe cruce, este deplina descoperire a lui Dumnezeu. Nu există altă descoperire care să fie făcută cunoscută oamenilor, nicio descoperire a vreounei viitoare mânii a lui Dumnzeu. Hristos, crucificat, este imaginea mâniei lui Dumnezeu.

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor sunt cunoscute ca şi Sfârşitul. Sfârşitul este cel care denotă caracterul unei judecăţi. Sfârşitul unui lucru întotdeauna scoate la iveală adevărul din spatele acestuia, aşa cum spune şi proverbul timpul va dovedi adevărul. Când Sfârşitul este adus de Dumnezeu, atunci adevăratul sfârşit al tuturor lucrurilor va fi descoperit.

Şi aceasta este caracteristica judecăţii scoasă în evidenţă în Săptămâna Patimilor. Hristos se îndreptă către sfârşitul Său, desăvârşirea scopului întrupării sale. În timp ce El se revelează din ce în ce mai mult, toate cele din jurul său se descoperă şi ele. Lucrurile se dezvăluie mult mai clar. Cei care l-au urât, încep să iasă la iveală drept conspiratori şi ucigaşi. Gândurile şi sentimentele de invidie devin comploturi şi sperjur. Puterea Romei este demascată în nedeptăţile comise de dragul satisfacţiei poporului. Se dezvăluie că Marele Preot al Sinedriului crede că distrugerea lui Dumnezeu este un bine adus poporului. Slăbiciunea discipolilor şi lăudăroşenie lui Petru şi toate celelalte sunt descoperite ca fiind deşertăciuni. Păcatul lumii se descoperă în moartea lui Dumnezeu.

Acest lucru a fost profeţit încă de la începuturi:

Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.(Luca 2,34-35)

 

Dar şi drepţii sunt descoperiţi. Dragostea constantă a Maicii Domnului nu s-a clintit în faţa Crucii. Credincioşia şi devotamentul său sunt revelate. Bunătatea lui Iosif din Arimateea este remarcată prin dăruirea mormântului gol. Păcatul rămâne păcat, iar dragostea rămâne dragoste. Se vede clar. Iar în judecata lui Dumnezeu de către oameni, dragostea Sa se arată a fi ceea ce este cu adevărat – sacrificiu de sine, iertare şi milă neîncetată. Nu este o dragoste care oferă iertare de pe Cruce numai pentru a oferi distrugere cu altă ocazie. Hristos, crucificat, nu este o revelaţie care va fi urmată de o altă revelaţie.

 

Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.

(1 Corinteni 2,2)

 

Mirele vine. Judecata se apropie. Toate lucrurile se descoperă cu adevărat în sinea lor.

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobităşi îmbrăminte nu amca să intru într-însa. Lumineză-mi haina sufletului meu, dătătorule de Lumină şi mă mântuieşte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s