Nu puteţi cunoaște ceva despre care nu v-ați pus niciodată o întrebare

Într-o lume condusă de informaţii, este foarte uşor a greşi să crezi că ştii ceva important şi bun în sine. Ca atare, dobândirea informaţiilor spirituale este o industrie care merge bine. Într-un roman rus scris în anii ’90, o femeie intelectuală întâlneşte un călugăr care restaurează o mănăstire veche din Georgia. În timpul unei conversaţii, ea amintește un citat din Sfântul Maxim. Călugărul este surprins şi spune: „L-aţi citit pe Sfântul Maxim? Cum oare vă veţi mântui vreodată?” El a continuat să-i spună că nu ar trebui să citească niciodată mai multe ore într-o zi decât se roagă.

Este scandalos în timpurile noastre, mai ales în cazul în care informaţia este percepută ca un element esenţial al democraţiei (şi noi ne imaginăm că viaţă spirituală este la fel de democratică asemenea vieţii politice), a ți se spune că există informații dăunătoare pentru tine sau informații pentru care încă nu ești potrivit. Despre asta vorbim aici.

Cu ani în urmă, mi s-a spus că ar trebui să vorbesc doar despre ceea ce ştiu (am primit acest sfat din partea unui preot senior care vorbea pe tema predicării). „Ai întotdeauna dreptul de a-ţi spune povestea ta”, a spus el şi m-a sfătuit că predica mea ar trebui să rămână în limitele experienţei mele. A fost un cuvânt greu, deoarece eram tânăr şi aveam foarte puţină experienţă. Rămâne un sfat bun până în ziua de azi.

Am extins această regulă în scrierile mele, acesta fiind unul din motivele pentru care nu mă veţi mai vedea susţinând anumite subiecte. Eu ajung periculos de aproape de a sparge această regulă ori de câte ori mă gândesc cu voce tare la ştiinţă – deşi pare inevitabil. Continuă lectura

Anunțuri