Nuntă fără jurăminte

Există câteva aspecte prin care creștinismul răsăritean și cel apusean se diferențiază în mod clar în ceea ce privește Taina Sfintei Cununii. Unele caracteristici ale slujbelor cununiei în creştinismul apusean nu se regăsesc în răsărit şi vice-versa. În multe biserici răsăriteane slujba care se oficiază la nuntă este denumită şi “cununie”, după denumirea părții centrale – încununarea mirelui şi a miresei. Totuşi cea mai mare diferență între slujbele cununiei din apus şi răsărit constă în rolul jurămintelor făcute de mweddingcrownsiri: aceste jurăminte nu există în slujba ortodoxă.

Cei care nu ştiu multe despre nunțile ortodoxe sunt adesea suprinşi de acest lucru – cum să existe o nuntă fără jurăminte? Cum se poate ca două persoane să se căsătorească fără să facă promisiuni? Unii glumesc spunând că în ortodoxie nu se cere ca mirele şi mireasa să jure strâmb în ziua nunții! Dar lipsa jurămintelor e mai mult decât o diferență între cele două slujbe – teologia cununiei e foarte diferită – şi e o diferență asupra căreia se merită să reflectăm.

În timpul slujbei ortodoxe mirii sunt “logodiți” mai întâi prin schimbarea inelelor. În centrul bisericii preotul rosteşte rugăciuni. În timpul acestora, într-un fel de “epicleză” (invocarea Sfântului Duh pentru un anumit scop – prezentă în toate tainele Bisericii), preotul Îi cere lui Dumnezeu să fie prezent, să le dea nuntă cinstită şi viață neîntinată, roua raiului şi multe binecuvântări, să îi izbăvească de tot necazul, mânia, nevoia şi primejdia, şi chiar înainte de  încununare:

“Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N)*, pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pe dânşii într-un gând, încununează-i într-un trup, dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni.”

Apoi preotul îi cunună (de trei ori), spunând de fiecare dată: “Cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii” (vezi Psalmul 8:5).

În răsărit însă nunta se axează pe jurăminte. “Iei … această femeie … şi promiți să o iubeşti şi să o prețuieşti  … etc până când moartea vă va despărți?” Când eram anglican am fost învățat că mirii sunt cei care slujesc de fapt taina cununiei. Preotul este doar un martor şi se roagă pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Continuă lectura

Anunțuri

Balaurii zdrobiţi în Ape dealungul lumii

teofania

Mai trebuie să adăug la acest articol de anul trecut, amintirea mea alături de Mitropolitul Kallistos Ware şi alţi pelerini pentru Marea binecuvântare a apelor la râul Iordan in luna septembrie. Când vocea Mitropolituli s-a auzit, un banc de peşti s-au reunit în apă ca o audienţă. Scena a fost supranturală, ca şi cum am fi stat într-o icoană, noi chiar fiind o icoană. Vremea a fost caldă – dar apele erau reci.

Marţea viitoare (Calendarul nou) marcheaza una dintre cele mai mari sărbători ale Calendarului Ortodox, Sărbătoarea Teofaniei, Botezul lui Hristos în râul Iordan. Peste tot în lume creştinii ortodocşi se vor întâlni după Liturghie să binecuvânteze apele: oceanul, un râu, un izvor, etc

Fiecare zi de sărbătoare în Ortodoxie este legată strâns de  Învierea Domnului, pentru că Paştile sunt cel mai mare act de mântuire al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, unele praznice arăta acestă legătură, mai clar decât altele. Trei sărbători din an au acelaşi model de slujbă: Paştile, Naşterea, şi Botezul Domnului. Fiecare are o liturghie la miezul nopţii în ajunul ei şi o priveghere în noaptea dinainte (cu viariaţii ocazionale).

Icoanele celor trei sărbători sunt surprinzător de asemănătoare, cu Hristos coborându-se într-un fundal care este de obicei, redat ca întuneric. La Paşti întunericul este întunericul morţii şi a iadului unde Hristos a mers pentru a ridica pe cei morţi. La Naştere întunericul este peştera în care este nascut. Acesta este întunericul din lume, care este prinsă în păcat şi în moarte -, dar este acelaşi întuneric ca şi iadul. La Botez icoana îl înfăţisează pe Hristos în picioare în apele din Iordan – dar apele înşişi sunt descrise ca întuneric, sau, cel puţin accentuate cu un fundal întunecat. Întunericul la această sărbătoare este exact acelaşi întuneric ca cel din icoana învierii. Teofania este sărbătoarea botezului lui Hristos – şi botezul ne spune Sfântul Pavel, este un botez în moartea lui Hristos. Botezul lui este o prefigurare a morţii Sale.

Astfel, apele din Iordan au devenit simbol al Hadeşului. Coborârea lui Hristos în ape devine coborârea în Hadeş, unde „omoară moartea” şi-i liberează pe cei care au fost ţinuţi legaţi de moarte. Privegherea Botezului, ca si privegherea Paştilor, include lecturi din cartea profetului Iona – mesager şovăielnic al lui Dumnezeu, care a fost aruncat peste bord de colegii lui şi înghiţit de un peşte mare. Această carte este citită deoarece conţine aceeaşi imagine ca şi icoanele – de coborâre în adâncurile Hadeşului.

Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând: „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor către El am strigat, şi El a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine. Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău! Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu; Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!

La vecernia Botezului am auzit aceasta:

Tu ţi-ai închinat capul tău înaintea Înaintemergătorului şi ai zdrobit capetele balaurilor. Tu ai coborât în ape şi ai dat lumină tuturor, pentru ca ei să Te slăvească pe Tine, o Mântuitorule, Luminarea sufletelor noastre.

Sintagma ” ai zdrobit capetele balaurilor” vine de la Psalmul 74 versetul 13.

Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă; Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.

În acest Psalm, Dumnezeu este ca şi Creator, dar de asemenea, şi ca Cel care a adus ordine în haosul din lume. El nu numai creeaza apele, dar şi zdrobeşte capetele dragonilor care locuiesc acolo. „Balaurii” din Psalm sunt o veche traducerea în limba engleză din cuvântul ebraic pentru balene. Dar cuvântul „balaur” este o descriere a forţelor demonice, care sunt învinse în moartea lui Hristos şi-n prefigurarea ei la Botez.

În rugăciunea de peste ape, preotul spune:

Tu ai sfinţit repejunile Iordanului, trimiţând de sus pe Duhul  Sfânt, şi ai zdrobit capetele balaurilor care se jucau în ea.

Acestă rugaciune este adusă la sfinţirea apelor în ziua Teofaniei. Slujba de sfinţire a apelor are loc de obicei la o apă în fiecare comunitate locală… Chiar în inima sfinţirii preotul face semnul crucii cu mâna de trei ori cântând troparul Botezului:

În Iordan botezându-te Tu Doamne,

Închinarea Treimii S-a arătat,

Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-te

Şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului,

Cel ce Te-ai arătate Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat,

Slavă Ţie.

Acelaşi tropar este cântat prin casele credincioşilor în timpul anului, după Botez, când preotul poartă aceeaşi binecuvântare în casele noastre. Teofania este o proclamare a încredeii în mântuirea lui Hristos. Vieţile noastre au o multime de „balauri”, în toate formele şi mărimile. Dar Hristos este victorios peste tot ceea ce ar distruge creaţia Sa – în special peste oameni care sunt ai lui.