Sfântul Siluan – despre dragostea lui Dumnezeu

silouanNu pot tăcea în privinţa celor pe care-i iubesc aşa mult, încât trebuie să plâng pentru ei. Nu pot tace pentru că sufletul meu mereu se tânguieşte pentru oamenii lui Dumnezeu, şi mă rog pentru ei cu lacrimi. Nu mă pot abţine să nu vă spun, fraţi ai mei în Domnul, mila lui Dumnezeu şi şiretlicurile vrăjmaşului.

Patruzeci de ani au trecut de când harul Duhul Sfânt m-a învăţat să iubesc omenirea şi orice creatură, şi mi-a descoperit amăgirile vrăjmaşului, care-şi lucrează răul în lume prin înşelăciune.

Dragostea nu depinde de timp, şi puterea dragostei dăinuieşte mereu. Sunt unii care cred că Dumnezeu a suferit moarte de dragul omului dar pentru că nu ajung la această dragoste în sufletele lor li se pare că asta e o poveste veche a unor vremuri trecute. Dar când sufletul cunoaşte dragostea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt simte fără nici o umbră de îndoială că Dumnezeu este Tatăl nostru, cel mai apropiat, cel mai bun şi mai drag dintre taţi, şi nu este bucurie mai mare decât să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu toată mintea noastră, aşa cum ne porunceşte Dumnezeu, şi pe aproapele ca pe noi înşine. Şi când această dragoste este în suflet, orice o bucură; şi când o pierzi omul nu mai află pacea, şi e tulburat, şi dă vina pe alţii ca şi cum l-ar fi rănit, şi nu înţelege că el însuşi e de vină – a pierdut dragostea lui pentru Dumnezeu şi l-a acuzat sau l-a urât pe fratele lui.

Harul vine din dragostea frăţească, şi prin iubirea frăţească harul rămâne; dar dacă nu-l iubim pe fratele nostru harul lui Dumnezeu nu va veni în sufletele noastre.