Fii sincer cu tine însuți

Îmi amintesc de entuziasmul pe care-l aveam în fiecare an când eram copil şi apoi adolescent, când semnele de sfârşit de vara apăreau. Se întrezărea înainte începerea unui nou an şcolar. Nu simţeam că revin la ceva ce cunoșteam în anul precedent, ci era o oportunitate pentru ceva nou. În anii tinereții, secretul aflării unor noutăți avea în spate dorința unui „nou” eu. Desigur, acest nou eu nu a apărut niciodată.

În luna august a anului 1965, am fost forțat să întru într-o şcoală nouă, o combinație între un liceu și o facultate. A fost începutul vieţii mele ca adolescent. Eram în 1965 și simţeam nevoia de ceva “cool”. Îmi amintesc cum mi-am cumpărat haine şcolare şi alte câteva lucruri care atunci erau considerate la modă. Mă reinventam. Nu a funcţionat.

Ascuns în aproape orice nouă experienţă, cred, este ademenirea „noului sine”. Noul sine, desigur, este mai înţelept decât cel vechi şi nu va face aceleaşi greşeli. Noul sine începe cu o tabula rasa imaginară, cu bagajele trecutului lăsate în urmă. Noul sine presupune amnezie colectivă din partea tuturor celorlalţi. Continuă lectura

Reclame