Paştele vine cu o mare notă de bucurie în lumea creştină. Hristos a înviat din morţi şi inima noastră se bucură. Această bucurie începe să scadă odată cu trecerea zilelor. Vieţile noastre se restabilesc înapoi la sarcinile lumeşti de zi cu zi. După 40 de zile, Biserica prăznuiește Sărbătoarea Înălţării Domnului, frecventată deseori de doar o mâna de credincioşi (Biserica Catolică a mutat Înălţarea într-o Duminică pentru a fi mai uşor credincioșilor să participe). O oarecare bucurie apare odată cu Sărbătoarea Cincizecimii, la 50 de zile de la Paşti, care se încadrează în mod convenabil într-o Duminică, făcând astfel respectarea ei mai uşoară într-o lume prea ocupată. Totuşi, pierdut în toate acestea se află un text secundar (dar cu înțeles primordial).
Este o practică liturgică care începe în Ortodoxie cu câteva săptămâni înainte de Postul Mare. Este un atac frontal asupra Iadului.
Denumirea tradiţională a acestor sărbători este „Sâmbetele morților”. Acestea cuprind defapt săvârșirea Sfintei Liturghii pentru sufletele celor adormiți în fiecare sâmbătă. Majoritatea zilelor de sâmbătă din Postul Mare cuprind această pomenire a morților. Ele sunt un preludiu potrivit pentru Săptămâna Mare şi pentru Paşti. De Paşti, Hristos Însuşi „calcă cu moartea pe moarte şi celor din morminte le dăruiește viaţă.” Acesta este Sabatul cel Mare şi Sfânt – adevărată şi marea Sâmbătă a morților. Aceasta este marea temă a Paştilor în sine. Învierea lui Hristos este, în mod ciudat, nu atât de mult despre Hristos, ci despre acţiunile lui Hristos. Mulţi creştini moderni tratează Paştele ca şi cum ar fi o sărbătoare a revenirii personale a lui Iisus după o moarte tragică. Ortodoxia priveşte săptămâna mare a Lui Hristos, răstignirea, coborârea în Iad şi învierea ca un atac neintrerupt asupra Iadului. Acesta este marele mister al Paştilor – distrugerea morţii şi a Iadului. Moartea este „ultimul duşman”. Cei care uită acest lucru sunt ca nişte soldaţi care au uitat scopul războiului în care se luptă.
Ciclul rugăciunilor care atacă Iadul atinge un punct culminant în ziua Cincizecimii. În seara acelei Duminici, credincioşii se adună pentru vecernie. În timpul acestei slujbe, ei îngenunchează pentru prima dată de la Paşti. Şi în această ingenunchiere, Biserica ii învaţă îndrăzneala rugăciunii, strigătul inimilor omeneşti pentru mângâierea şi uşurarea care vin de la Dumnezeu. Sunt citite 3 rugăciuni lungi, dintre care una completează şi îndeplineşte rugăciunile care au început cu atât de multe săptămâni înainte în sâmbetele morților:
Preotul: „Izvorule cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumina, Putere creatoare, împreună veşnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor, Hristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului, zdrobind mulţimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te-ai adus pe Tine pentru noi jertfă nevinovată, dându-Ţi spre junghiere trupul cel preacurat şi neatins şi neîntinat de nici un păcat, şi prin această înfricoşătoare şi de negrăit jertfire ne-ai dăruit nouă viaţă de veci; Cel ce Te-ai pogorât în iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric le-ai arătat ieşire; iar pe şarpele cel din adânc, începătorul răutăţii, l-ai vânat cu înţeleaptă Ta mestesugire dumnezeiască şi l-ai legat cu lanţurile întunericului în iad şi l-ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai din afară; înţelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare, Tu, Cel ce Te-ai arătat mare ajutător al celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei care şedeau în întuneric şi în umbră morţii, Tu, Doamne al slavei celei veşnice, Fiule iubit al Părintelui celui Preaînalt, Lumina veşnică din Lumina veşnică, Soare al dreptăţii, auzi-ne pe noi care ne rugăm Ţie: Odihneşte sufletele robilor Tăi, ale părinţilor şi fraţilor noştri, care au adormit mai înainte, şi ale celorlalte rudenii după trup, şi ale tuturor celor de-o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenire, căci stăpânirea Ta este peste tot şi în mâna Ta ţii toate marginile pământului.”
Îmi amintesc pentru prima oară în preoţia mea cănd am citit această rugăciune. Am avut o copie în faţă mea, dar nu am citit-o înainte de slujba, nici nu am auzit-o vreodată. Am tremurat când am citit cuvintele de mai sus … uimit de îndrăzneala lor. N-am auzit niciodată o asemenea îndrăzneala în faţă Tronului Lui Dumnezeu în interiorul zidurilor Bisericii. Este, de asemenea, un argument pentru cât de slabă este viziunea juridică asupra mântuirii. Viziunea juridică impune că Dumnezeu să fie cel care stabileşte normele Iadului. Într-o astfel de rugăciune El nu putea decât să răspundă: „Nu pot da astfel de lucruri din cauza dreptăţii mele!”
Coborârea lui Hristos în Iad demonstrează dorinţa lui Dumnezeu de a ne mântui pe noi. Şi imaginile rugăciunii arată aici puterea lui Dumnezeu:
„Cel ce Te-ai pogorât în iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric le-ai arătat ieşire; iar pe şarpele cel din adânc, începătorul răutăţii, l-ai vânat cu înţeleapta Ta mestesugire dumnezeiască şi l-ai legat cu lanţurile întunericului în iad şi l-ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai din afară”
În sâmbăta de dinaintea Cincizecimii, la circa 49 de zile după Paşte, Biserica prăznuiește ultima din ciclul Sâmbetelor morților. Şi chiar de Rusalii, şi acum cu genunchii plecați, se duce cu îndrăzneala acolo unde numai Hristos a trecut înainte în victorie. Aşa cum a fost proclamată în omila pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur:
„Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculandu-Se din morţi, începătura celor adormiţi S-a făcut.”
Un iubit prieten din tinereţe, care a susţinut îndrăzneala în Hristos deși a trecut prin multe încercări, a spus că nu-i place să se roage rugăciuni „sigure”. În această zi sfântă, părăsim siguranţa fricii noastre şi îndrăznim să mergem acolo unde a trecut Hristos.
Părintele Stephen Freeman
Sursa: Glory to God for All Things – Entering Hell on Pentecost – With Prayer
Traducerea: Luiza Vărzaru
Slavă Lui Dumnezeu pentru Toate 